Blog apărut din nevoia lacrimilor de a-și găsi un rost, a bucuriilor de a căpăta un sens, a dorurilor de a nimeri o cale și a emoțiilor bune sau rele de a se transforma în ceva ce pare să nu rănească pe nimeni.
sâmbătă, 14 mai 2016
Mereu liniște
În timpanele veșniciei
E mereu liniște.
Sunetul tăcerii Închide în el Vocea nemuririi Ca o durere înăbușită În timpanele Noncuvintelor eternității Din liniștea iubirilor Ce vibrează adânc Prin veșnicia Din noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu