Să mulțumim pentru toate!

Să mulțumim pentru toate, chiar dacă ne pare că nu avem de ce.

www.card-photo.com

Fiindcă dacă ne pare că nu avem de ce este pentru că suntem orbi, sau surzi, sau nepricepuți în a înțelege.
Ori poate fiindcă ne închipuim că suntem Cineva noi singuri... fără ca nicio entitate superioară care să ne ghideze, ori ajute, ori să ne conțină, iubească sau să ne lase și să ne ajute să fim...
Avem nevoie de miracole să vedem minunile vieții din exterior.
Dar atunci când ele se întâmplă ori nu ni se par miracole, ori căutăm să le găsim motive științifice spre a nu le crede.
Mintea noastră nu le poate cuprinde, iar inima, ferecată cu zeci de lacăte ca să nu fie rănită, nu poate ajunge să pipăie cu înțelepciunea ei minunile din fața ochilor noștri.
Avem nevoie de miracole pentru ca să simțim viața din interior.
Dar când ele se întâmplă, așezăm peste tot felul de etichete și justificări care denaturează înțelesul intrinsec ascuns în adevărul celulelor noastre.
Conștient sau nu, toate evenimentele vieții ne determină, mai mult sau mai puțin, evoluția.
Și asta chiar dacă putem sau nu să înțelegem acest lucru, să pricepem sau nu ce caută ele în existența noastră.
Dar cu cât le înțelegem mai repede cu atât putem să alegem să evoluăm mai tare.
Și cu cât ne străduim mai tare să ne smerim, sincer și cu adevărat, cu atât putem evolua mai mult.
Fiindcă smerindu-ne ne vom da voie să putem simți Adevărul dincolo de simțire sau de înțelegere mentală, fără a simți nevoia de a-l vedea sau pipăi...
Să mulțumim pentru toate!
Fiindcă adevărul e că de fapt nu avem pentru ce să nu mulțumim.
În plus, n-avem niciun motiv să n-o facem...
Niciunul plauzibil...

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Foto: George Ziakas