Treci prin sufletul meu dezinvolt, de ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut vreodată între noi, cu noi...
De ca și când nici nu l-ai cunoaște și nici nu l-ai fi simțit vreodată pe propria inima, în fiecare bătaie accelerată a îmbujorării ei.
Gândul te orbește și-ti oprește potopirea emoțiilor târzii.
Treci prin inima mea ba plângând, ba râzând...
Nici prin cap nu-ți trece că undeva în ea, ți-ai pierdut odată, demult, iubirea...
Nici prin inimă nu-ți trece că te-aș putea purta, fugar, pe-un gând...
De tu și eu flămând...
De ca și când nici nu l-ai cunoaște și nici nu l-ai fi simțit vreodată pe propria inima, în fiecare bătaie accelerată a îmbujorării ei.
Gândul te orbește și-ti oprește potopirea emoțiilor târzii.
Treci prin inima mea ba plângând, ba râzând...
Nici prin cap nu-ți trece că undeva în ea, ți-ai pierdut odată, demult, iubirea...
Nici prin inimă nu-ți trece că te-aș putea purta, fugar, pe-un gând...
De tu și eu flămând...
Să-ți fie bine, ori pe unde ai alege să mai treci!
Ori să petreci...
Oana Denis Rotariu
23.04.2017
Ori să petreci...
23.04.2017
 |
| George Ziakas, Loving the light of spring |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu