miercuri, 12 aprilie 2017

Și-așa-mi vine câteodată

Câteodată îmi vine să strâng la piept tot Pământul, cu tot ce are el viu sau mai puțin viu în el, pe el sau pe deasupra ori dedesubtul lui.

Să țin în brațe Pământul ca pe un bebeluș și să-i dau fiecărei entități pământene din căldura inimii mele.
Ca fiecare în parte să se simtă iubită, ocrotită și mângâiată.

Ca să-i fie mai ușor să primească la rându-i, cu brațele deschise, momentul acum.

Pentru ca să învețe mai ușor lecția din fiecare clipă prezentă și apoi să poată porni mai curajos în călătoria vieții.

Câteodată mi-e greu să privesc suferința lumii.

Și-atunci în inima ce mi s-a dat, strâng Pământul la piept.

Fiindcă mintea nu poate cuprinde în ea atâta suferință și atâta lume...

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Oana Denis Rotariu
12.04.2017

Foto: Iuliana Ojog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu