Am fi în mare pericol să ne minimalizăm distinsul EGO.
N-am face nimic și am putea privi măreția creației în deplinătatea ei.
Am putea vedea cum totul, dar absolut totul, aparține și e mișcat de înțelepciunea divină.
Noi am fi în pace cu noi înșine, cu omenirea și întreg Universul, dar n-am mai avea atâta importanță de sine.
Să risipești atâta prilej de a fi cineva în ochii proprii ar fi păcat!
Să nu ai bunul simț să perpetuezi de mii de ani inconștiența lumii ar fi mai mare rușinea!
Să fii nimeni în ochii personali e de neconceput!
Trebuie să dovedim cu tot dinadinsul că suntem cineva și că nu trăim degeaba pe Pământ.
Dar de fapt chiar degeaba trăim dacă nu ne prindem că nu avem de dovedit nimic nimănui.
Tot ce avem de făcut e să iubim și să fim buni, iar dacă nu suntem buni să ne facem buni.
Și buni fiind, ne-am asculta inima și am ști să evoluăm în sensul pentru care am fost lăsați să fim.
Ne-am îndeplini menirea noastră pe pământ înflorind ca de la sine, în pace cu lumea și cu noi, fericiți de efortul depus pentru a ne desăvârși...
Dar, din păcate, în ochii noștri am fi lipsiți de importanță și n-am mai reprezenta nimic.
Fiindcă în orice situație întâlnită am recunoaște doar lucrarea lui Dumnezeu care acționează prin noi.
Iar asta nu convine EGO-ului... Și-atunci complicăm totul ca în ochii noștri să devenim cineva.
Cineva care mereu e el cel care face, drege și căruia îi pare că poate controla totul pentru a ajunge în ochii proprii, cu perseverență, un și mai mare... CINEVA...
Oana Denis Rotariu
09.06.2017
Să nu ai bunul simț să perpetuezi de mii de ani inconștiența lumii ar fi mai mare rușinea!
Să fii nimeni în ochii personali e de neconceput!
Trebuie să dovedim cu tot dinadinsul că suntem cineva și că nu trăim degeaba pe Pământ.
Dar de fapt chiar degeaba trăim dacă nu ne prindem că nu avem de dovedit nimic nimănui.
Tot ce avem de făcut e să iubim și să fim buni, iar dacă nu suntem buni să ne facem buni.
Și buni fiind, ne-am asculta inima și am ști să evoluăm în sensul pentru care am fost lăsați să fim.
Ne-am îndeplini menirea noastră pe pământ înflorind ca de la sine, în pace cu lumea și cu noi, fericiți de efortul depus pentru a ne desăvârși...
Dar, din păcate, în ochii noștri am fi lipsiți de importanță și n-am mai reprezenta nimic.
Fiindcă în orice situație întâlnită am recunoaște doar lucrarea lui Dumnezeu care acționează prin noi.
Iar asta nu convine EGO-ului... Și-atunci complicăm totul ca în ochii noștri să devenim cineva.
Cineva care mereu e el cel care face, drege și căruia îi pare că poate controla totul pentru a ajunge în ochii proprii, cu perseverență, un și mai mare... CINEVA...
Oana Denis Rotariu
09.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu