Simt un disconfort real de fiecare dată când ajung pe sălile policlinicilor sau spitalelor și nu contenesc să mă mir de tenacitatea celor care vin zi de zi la muncă în acele instituții.
Și când mă gândesc că și eu îmi doream să devin medic.... E drept că-mi doream o carieră de medic legist. La ușile legiștilor pacienții nu se înghesuie, ci așteaptă cuminți să le vină rândul.
Care va să zică nu-mi place la medic. Acesta e un bun prilej de introspecție, fiindcă în general mie îmi plac mai toate lucrurile. Mă simt bine peste tot și găsesc partea frumoasă oriunde și oricând.
Oare de ce nu-mi place la medic?
Din pricina înghesuielii de pe hol.
Datorită presiunii sub care medicii trebuie să muncească fiindcă fiecare dintre noi odată ajunși acolo vrem să fim luați primii.
Îmi e groază de poveștile spuse pe la uși, de cleveteala și de bârfa de doi lei despre medicii la care fiecare vine cu speranța că vor avea dibăcia să știe să ne facă bine și să ne prelungească zilele la infinit.
De ceea ce-mi pot spune doctorii să fac sau că am, când de fapt eu știu că n-am și sunt foarte bine.
Cam acestea ar fi motivele disconfortului meu. Cam de aia nu-mi place la medic. Și din acest motiv mă apucă durerile de picioare, mi se blochează articulațiile și nu pot călca pe tălpi când trebuie să merg la control. Fiindcă refuz să mă duc undeva unde mi-e urât și nu mi-e bine.
Refuz să fiu prezentă într-un loc cu miros și amintiri grele, unde suntem dispuși să călcăm unii pe alții de ca și cum acolo s-ar împărți sacoșe cu sănătate și dac-am sta cuminți la rând pănă la noi nu ar mai ajunge.
Doamne iartă-ne că nu știm ce facem!
Nici ce facem, nici ce zicem și dormim cu ochii larg deschiși...
Și te rog mută cozile de la ușa doctorilor la ușile bisericilor și învață-ne să trecem dincolo de ele și de smintelile minților noastre.
Fiindcă dacă învățăm să ne vindecăm sufletele și mintea, cozile la ușile doctorilor vor fi din ce în ce mai mici.
Și medicina va deveni o meserie frumoasă, luminoasă și aerisită.
Acum e doar o nevoie disperată, de noi îngrămădită...
Oana Denis Rotariu
17.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu