Frunzele ideilor mele
Aducând potop de neliniști.
Ce Doamne s-o fi întâmpat
La vest de miazăzi-ul inimii mele
De plouă de atâta vreme cu
Torent consistent de nimicuri?
Oare ce pom s-ar cădea să fiu
Ca să nu mă mai afecteze
Ale vremii ticuri, neliniștea vânturilor
Ori cea total anapoda a pământurilor
Răscolite prin meterezele săpate prin mine?
Ce arbore genealogic m-ar putea susține
Ca orice biată rafală
Să nu-mi mai pară șrapnel?
E gol deocamdată pe al minții rastel.
Până una-alta totul pare în ordine...
Nefiresc de dezordine-i în
Siliștea gândurilor, ori așa-mi pare mie...
Dar poate mă-nșel...
Oana Denis Rotariu
03.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu