Mi-era de ploaie ... să nu vină...
Mi-era de soare ... să nu fie prea
mult...
Mi-era de Ștefan Străjeri și de-ale lui bucățele de suflet înșirate pe
fiecare dintre cele peste șase sute de pagini minuțios adunate în a lui
monografie ”Românii americani de la Marile Lacuri”... să fie primit și
prețuit așa cum se cuvine...
Mi-era ca toate trăirile învălmășite alandala în pieptul ”Curentului
Internațional” la aniversarea celor cincisprezece anișori de viață ... să-și
găsească împlinirea pe care o merită...
Mi-era de impozanța numelui și renumelui fiecărui participant la eveniment,
dar mai ales de inimile și de sufletele lor ... să se simtă încântate și
mulțumite...
Și copleșită de tot și de toate am ales și de astă dată să-L rog pe El să
coordoneze tot.
L-am rugat ca la repetiția generală să coloreze în verde crud fiecare fir
de iarbă al Pojorâtei, să învețe vântul să bată lin și atât cât trebuie,
soarele să strălucească cât se cuvine și eventual, să adune și câțiva norișori
pe care să-i îmbrace în alb și să-i pună să danseze frumos pe cer.
L-am mai rugat să ne regleze sufletele în așa fel încât să știe să
rezoneze la capacitate maximă unele cu altele iar evenimentul să capete
vibrația potrivită pentru a dăinui în inimile noastre peste vreme.
Și poate că în final nu-I va fi greu să aibe îngăduința de a avea grijă și
de mine, ca în tăvălugul de trăiri de tot felul să nu mă pierd cu firea, să-mi
scap pe jos cuvintele din vocabularul inimii, să le calc în picioare și să nu
le mai pot resuscita pentru a scrie despre frumoasa sărbătoare.
Apoi, cu încrederea că El va ști ca de fiecare dată să facă ce și cum e mai
bine pentru noi, m-am îndreptat cu nădejde înspre Pojorâta atât de dragă lui
Ștefan Străjeri.
Cred că m-am lăsat dusă de valul emoțiilor și am uitat să vă povestesc ce
se întâmplă la Pojorâta, cine e Ștefan Străjeri și de ce mă frăsuiesc atât de
tare.
Ștefan e un ilustru fiu al Pojorâtei în al cărui suflet Bucovina are un loc
aparte. Născut în această comunitate la data de 24 mai 1972, din părinţii Maria
şi Teodor (Toader), are o soră, Teodora, născută în 1977, medic specialist
pneumolog la Spitalul „Centre Hospitalier Bretagne Atlantique”, din Vannes,
Franţa și este căsătorit din 1996 cu Mihaela Luminiţa (Roman, judeţul Neamţ).
A absolvit Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe
Economice, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi în perioada 1991-1996, apoi a
absolvit studii postuniversitare (master) la aceeaşi universitate, în
specializarea „Audit şi Management Contabil”.
Pentru un român cum e Ștefan, acasă nu e un loc, e un sentiment.
Din dorul lui de Bucovina, de tradiții românești și de acasă s-a născut
primul lui copil: un volum despre românii americani de la Marile Lacuri (carte
tipărită la Editura Anamarol - Director Rodica Elena Lupu, tehnoredactată de
Valentin Popescu, coperta și grafica aparținând Gabrielei Petcu).
Ce prilej de a prezenta copilul lumii întregi putea fi mai bun decât
aniversarea celor cinsprezece ani de la prima apariție a ziarului ”Curentul
Internațional”, editat în Detroit, Michigan, pe care îl coordonează, îngrijește
și ocrotește cu drag?
Și care loc ar fi putut să fie mai potrivit pentru frumoasa celebrare decât
acasă, în satul lui natal, cu ocazia Zilei Comunei Pojorâtei care întâmplător
coincide și cu Ziua Copilului?
Așadar ziua de 1 iunie 2014 a concentrat la Pojorâta un cumul de evenimente
care mai de care mai deosebite, mai de seamă, mai importante, dar de mare
însemnătate atât pentru comunitatea pojorâtenilor cât și pentru toți
participanții la sărbătoare.
Ziua a debutat cu lansarea de carte ”Românii americani de la Marile Lacuri”
a lui Ștefan Străjeri.
Printre invitații la lansare s-au numărat Profesor Universitar Doctor Anca
Sîrghie(Sibiu) de la Universitatea Alma Mater Sibiu, Corneliu Florea (Winnipeg,
Canada), scriitor a peste zece cărți și numeroase articole publicate de peste
treizeci de ani de când a emigrat în Canada, Profesor Viorica Cernăuțeanu
(Pojorâta), Profesor Domnica Codreanu (Pojorâta), Stela Nacu (București),
realizator emisiuni la TVR Internațional București, George Oscar
Păduraru(București), operator TVR Internațional, doamna profesor Gabriela
Volosciuc (Sibiu), Ana-Morosanu-Magdin (București), șef departament interviuri
la Romania Press, editor la București News și Colaboratoare a Curentului
Internațional, Petre Magdin(București), compozitor și realizator de emisiuni
TV, Virgil Rațiu(Bistrița), director Editura Aleteia, Gheorghe Chindriș
(Cluj/Ieud) – membru fondator al Societății ”Avram Iancu” din Detroit, Adriana
Verhange(Deva) – membră fondator al Societății ”Avram Iancu” din Detroit, Oana
Rotariu (Suceava), Colaborator la Curentul Internațional, Adrian Beznă și
Cătălin Ungureanu (Iași), artiști muzică folk pe care Primarul Pojorâtei, ing.
Ioan Bogdan Codreanu i-a găzduit la Primăria din Pojorâta, într-un ambient
elegant, simplu și decent în care trona o încărcătură emoțională aparte.
Pentru început, pentru a destinde puțin tensiunea generată de emoțiile din
sala, cei doi artiști folk din Iași ne-au interpretat două cântece din repetoriul
lor.
Domnul primar Codreanu l-a prezentat apoi pe Ștefan Străjeri despre care a
spus că deși e plecat fizic la mare depărtare de locurile natale, cu sufletul
și inima a rămas mereu alături de cei de acasă, că datorită lui Bucovina n-a
murit și că sufletul ei trăiește și a elogiat munca titanică pe care acesta a
depus-o pentru a scrie monografia pe care a venit să o lanseze în satul natal.
Domnia sa i-a mulțumit lui Ștefan că în inima lui scrie Pojorâta pentru
totdeauna.
Apoi, Ștefan Străjeri vădit emoționat a prezentat ”Românii americani de la
Marile Lacuri” ca fiind o carte eveniment, dorită și necesară pentru toți
românii, o scriere menită a-i lega pe români de români. Apoi, cu modestia-i
caracteristică i-a lăsat pe ceilalți invitați să spună câte ceva despre cartea
sa.
Doamna Profesor Universitar Doctor Anca Sârghie care s-a îngrijit de
corectura și de prefața acestei impresionante monografii a evidențiat faptul că
lecturând ”cartea economistului publicist Ștefan Străjeri rămâi uimit gândind
la efortul de Sisif al celui care a agonisit atâtea date, cu conștiința că un
asemenea studiu monografic va dăinui peste timp ca o carte de vizită onorantă
pentru întreaga comunitate a românilor de pretutindeni.”
Ea a vorbit despre structura logică a cărții, a prezentat fiecare capitol
în parte și a spus că întrunește toate caracteristicile unei reale teze de
doctorat. A mai adăugat că nu s-ar mira ca, în timp, pornind le la sfârșit spre
început, Ștefan să adauge celorlalte realizări ale sale și titulatura de
doctor.
Domnia sa a menționat că orice
carte, odată făptuită își are traseul ei în lume, independent de voința
autorului și că Pojorâta este kilometrul zero din viața acestei monografii care
leagă depărtările.
A încheiat apoi cu un inspirat citat care aparține marelui nostru poet
Tudor Arghezi: ”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris.”
Felul în care Ștefan Străjeri a contribuit la aducerea și perpetuarea
tradițiilor românești în Statele Unite ale Americii a fost elogiat de Gheorghe
Chindriș, membru fondator și președinte până în 2010 a Societății ”Avram Iancu”
din Detroit.
Despre Ștefan Strajeri și despre a lui carte au vorbit și doi dintre
dascălii pe care el i-a avut pe timpul școlii gimnaziale, Doamna profesor
de istorie Viorica Cernăuțeanu și Doamna profesor de română Domnica Codreanu,
care au reușit să sensibilizeze până la lacrimi audiența.
Impresionate de multiplele talente de jurnalist, economist și chiar și de
istoric ale lui Ștefan, domniile lor au spus că ceea ce le-a determinat să-l
îndrăgească mai mult decât o făcuseră până atunci a fost faptul că atât în 2009
la celebrarea împlinirii celor zece ani de la prima apariție a ”Curentului
Internațional” cât și acum el a ales să aducă personalități de renume în satul
natal.
Mândre de faptul că distinsul autor, fostul lor elev, nu și-a uitat obârșia,
ele au remarcat cum în timp el a devenit un om de mare valoare pentru comuna
lor.
Au mai pomenit și că ”prin truda condeiului și sfințirea cuvântului el
a continuat un vis al altui înaintaș al său, cum ar fi călugărul cărturar
Iraclie Flocea și că de acum încolo numele lui Ștefan Străjeri se va adăuga în
panoplia oamenilor de valoare ai Pojorâtei”.
Domnul Corneliu Florea, scriitor a peste zece cărți și a numeroase
articole, a omagiat împlinirea celor cincisprezece ani de la prima apariție a
”Curentului Internațional”, a evidențiat valoarea antologică pe care acest ziar
o are, faptul că e o publicație independentă, curajoasă, o voce într-adevăr
liberă care unește românii de pretutindeni, îi inspiră și spune lucrurilor pe
nume dar cu respect, pe cât posibil cu obiectivitate și fără a induce teamă și
ură.
El a adăugat că din 2005 de când l-a preluat Ștefan Străjeri se străduiește
să continue în stilul și pe linia pe care cel mai mare ziarist patriot
român de după Mihai Eminescu, Pamfil Şeicaru, a trasat-o: „…eu
steagul ţării îl văd, eu steagul ţării îl apăr”.
În opinia distinsului domn Florea, ”Curentul Internațional” a devenit
astfel cea mai importantă, mai căutată şi mai apreciată publicație românească,
care dezbate liber, argumentat şi profund toate problemele româneşti istorice,
politice şi culturale din trecut şi prezent. Este o tribună liberă în care
fiecare cititor, indiferent de opţiunile sale politice, culturale, istorice sau
de ideologiile pe care le îmbrăţişează, a găsit articole diferite, clare,
documentate care să-i stârnească interesul.
Deoarece e o onoare să fiu colaboratoare a ”Curentului Internațional”,
ca un elogiu adus celor cincisprezece ani de la prima sa ediție,
îndrăznesc să aduc și eu o notă personală și să afirm, fără teama
de a fi contrazisă, că acest ziar este cu mult mai mult decât un jurnal
obișnuit. El reprezintă o victorie în realizarea idealului de libertate a
românului și o mărturie că românismul n-a murit poate și din pricina faptului
că există o publicație care îi unește pe românii de pretutindeni în cuget și
simțire.
Și ca o dovadă a faptului că bucovinenii sunt renumiți pentru tradiții și
spiritualitate, sărbătoarea s-a mutat firesc, așa cum se cuvenea, la
Biserica ”Sfântul Ioan Botezătorul” din Parohia Pojorâta II, unde
distinsa doamnă a muzicii populare românești, doamna Veta Biriș ne-a cântat și
încântat cu pricesne de biserică.
De la biserică, evenimentul a continuat pe stadion, unde pe scena frumos amenajată
am putut urmări un spectacol artistic inspirat ales și adecvat momentului,
prilejuit și de a XI-a Ediție a Festivalului de obiceiuri și tradiții ”Comori
de suflet românesc.”
În deschidere, un sobor de preoți a oficiat nunta de aur a două perechi de
pojorâteni ce au avut privilegiul de a împărți împreună câte o jumătate de veac
de căsnicie.
Apoi a urmat deschiderea oficială a programului artistic de către Primarul
Pojorâtei Ioan Bogdan Codreanu.
Au urmat frumoșii micuți interpreți ”Mugurașii Pojorâtei” îmbrăcați în port
popular specific zonei, care au cântat
spre deliciul spectatorilor.
Au fost invitați apoi pe scenă toți consilierii comunei, cărora domnul
primar a ținut să le mulțumească pentru frumoasa colaborare și susținere de
care se bucură din partea lor.
În cadru festiv au fost investiți cu titlul de Cetățean de Onoare al
Comunei Pojorâta Doamna Profesor Viorica Cernăuțeanu, Domnul Ștefan Străjeri,
fiu al Pojrâtei venit de peste mări și țări pentru a-și lansa prima sa carte în
comuna natală, Domnul inginer silvic Valerian Solovăstru și Domnul
deputat Corneliu Mugurel Cozmanciuc, care au ținut fiecare în parte câte
un mic discurs.
La sărbătoarea Pojorâtei au participat primari și primărițe din comunele și
orașele învecinate: Vama, Frumosu, Sadova, Vatra Moldoviței, Moldovița,
Pojorâta, Fundu Moldovei, Breaza, Moldova Sulița și Izvoarele Sucevei care
și-au adus aportul contribuind fiecare cu aducerea la eveniment a artiștilor și
formațiilor cele mai reprezentative ale comunelor lor, fapt pentru care
primarul Pojorâtei și-a exprimat recunoștința. La Ziua Comunei Pojorâta au fost
prezenți atât Prefectul de Suceava Florin Sinescu cât și Președintele
Consiliului Județean Suceava Cătălin Nechifor.
În continuare, Pamfil Roată si ”Ansamblul Plaiurile Pojorâtei” pe care
Ștefan Străjeri i-a adus la Detroit în 2012 au susținut un frumos moment
artistic premergător momentului în care Doamna Veta Biriș ne-a încântat
din nou cu a ei voce cu timbru unic și cu ale sale cântece populare cu iz
profund patriotic.
Au urmat Ansamblul folcloric ”Cetina” din Vama, Călin Brătianu,
Felicia Oblesniuc și Ansamblul folcloric ”Huțulca” din Moldovița.
Un alt moment important a fost cel al premierii sportivilor comunei: Flocea
Alexandru și domnul profesor de educație fizică Agoston Zoltan.
Au mai performat Ansamblul folcloric ”Brăduțul” din Frumosu,
Ansamblul folcloric ”Izvorașul” din Izvoarele Sucevei, Ansamblul folcloric
”Brezeanca” din Breaza, Nicoleta Hafiuc și Ansamblul folcloric ”Străjerii
Bucovinei” din Pojorâta, Mircea Coca și Ansamblul ”Flori de Bucovina”,
din Sadova și din nou Ansamblul folcloric ”Piatra Străjii” din Pojorâta, Laura
Cazac și Diana Ivașcu împreună cu Ansamblul folcloric ”Plaiurile Pojorâtei”.
Ajuns la timp pentru a participa la eveniment, tânărul interpret timișorean
Florin Boita, a încântat publicul cu a sa voce caldă și cântec ce pornea parcă
direct din suflet.
În încheierea programului artistic au urcat pe scenă Adrian Beznă și
Cătălin Ungureanu care au delectat audiența cu muzică folk de calitate.
De remarcat este că evenimentul s-a bucurat de organizare ireproșabilă
datorată dăruirii și sufletului investite de întreaga echipă de organizatori,
printre care amintim Grupul de acțiune locală ”Bucovina de Munte”, Consiliul
Local și Primăria Pojorâtei (mulțumiri speciale aducem doamnei Nicoleta Ursachi
de la Primăria Pojorâta).
Printre lucrurile care m-au impresionat cu adevărat au fost tenacitatea,
iubirea și devotamentul lui Ioan Bogdan Codreanu, Primarul Pojorâtei, care a
conceput, a coordonat și s-a implicat activ, minut cu minut în fiecare moment
al evenimentului.
Și nu în ultimul rând, vreau să amintesc despre profesionalismul fără
cusur al minunaților reprezentanți TVR Internațional, operator TV
George Oscar Păduraru și Doamna Realizator emisiuni Stela Nacu, despre
care pot spune cu mâna pe inimă că e mai mult decât un profesionist și un om de
televiziune, e o ființă nobilă, delicată, deosebită, o artistă adevărată care
știe să transmită și să așeze într-un tot armonios bucăți din sufletele
evenimentelor, motiv pentru care țin să-i mulțumesc într-un mod aparte.
Sărbătoarea de la Pojorâta a dovedit încă o dată că pentru un român
adevărat acasă nu e un loc, e un sentiment pe care Dumnezeu i-l agață în piept
atunci când ajunge acasă.
E mireasma ce-i umple nările și-i freamătă ființa, e iureșul care-i
face ca tot trupul să-i chiuie de fericire atunci când dă binețe fiecărui om pe
care-l întâlnește pe orișicare dintre ulițele satului bine bătătorite în inima
lui.
E acolo unde parcă nici vântul nu îl bate ci doar îl mângâie, nici
soarele nu îl arde, ci numai îi sărută fierbinte pielea.
Acasă stă în dumnezeirea fiecărui fir de iarbă, în liniștea foșnitoare de
la poalele pădurii, în susurul pâraielor ce izvorăsc ape din ochi.
Știe că a ajuns acasă atunci când iarba pare mai verde și-i colorează
privirile, râurile îi curg direct prin ființă, aerul îl umple de liniște și
marea în loc să fie neagră e mai albastră ca oricând.
Acasă e mireasma suavă a mamei pe care-o poate resimți prin toate ungherele
frumos zidite ale templului amintirilor din inima lui.
Nicăieri în lume nu găsești gust ca cel al zamei de găină din curtea
casei de acasă, ori al găluștelor în foi de viță fierte în chiup de lut în gura
sobii, ca cel al plăcintelor poale-n brâu, sau al învârtitelor din belșug
umplute cu nucă și stafide, ale căror mirosuri îmbietoare sunt menite să-i
amprenteze definitiv amintirile cu miros de acasă.
Acasă e fiorul care îl trezește din nou la viață atunci când buzele îi
ating mâna muncită a mamei, e bătaia pe spate plină de mândrie a tatălui, e
privirea drăgăstoasă a fratelui sau a surorii mai mici.
E acolo unde fiecare sărbătoare e mai presus de toate o înlânțuire de
tradiții care-l fac să simtă că merită și are cu-adevărat un loc sub soare.
Acasă e liniștea înmărmurită din jurul mănăstirilor frumos pictate, care
rivalizează cu atât de minunat încondeiatele ouă de paște, e în înălțarea
cântecelor psalmilor bisericești, e în spiritualitatea frunzei care doar
acolo știe să foșnească într-un anume fel.
Acasă, dorul e mai dor, doina mai doină, balada mai baladă, poezia mai
poezie și duioșia și jalea pot atinge cote maxime în corzile abia acordate ale
sufletului.
Pentru un român, acasă nu e un loc, e sentimentul pe care Dumnezeu i-l
aprinde și i-l stinge în piept, atunci când ochii sufletului său sunt aburiți
de emoția de a fi din nou...acasă.
Mi-era de ploaie...să nu vină...
Și chiar dacă în acea zi de vară Bucovina toată era stropită de picuri
reci, la Pojorâta, ploaia n-a venit... iar soarele și-a mutat strălucirea
de pe cer, în sufletele noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu