Ceea ce am sa scriu astazi, poate ca vi
se va parea extrem de egoist.
Este
vorba despre ratiunea de a trai pentru altul.
Cum sa-ti faci o ratiune din a trai
pentru altul?
Si cat de frumos trebuie sa faci, ca sa
se indure un altul sa traiasca si pentru tine, ca altfel...rolul vietii tale ar
ramane vacant, nu-i asa?
Ei bine...acu' vreo cativa anisori cand a
dat un necaz mare peste mine, toata lumea in jur imi spunea: trebuie sa
traiesti pentru copil, pentru sot, pentru mama, tata...
In primul rand ca nu trebuia sa
fac nimic...totul e optional pe Pamantul asta...
Si-apoi m-am gandit: oare chiar asa sa
fie?
Daca eu imi inchei socotelile pe lumea
asta si plec, cei din jurul meu nu pot pleca odata cu mine... Ei isi vor
continua calatoriile lor, in felul in care vor dori si vor alege. Si-atunci eu
ar trebui sa-mi caut de propriul suflet, de propria existenta, de propria
calatorie...sa vreau sa traiesc pentru mine, oricat de egoist ar suna.
DA,
vreau sa mai traiesc si in lumea asta ceva vreme...pentru mine!
Din orice perspectiva ai privi, aceasta
ratiune de a trai pentru altul mi se pare complet inadecvata.
Cine si-ar dori sa-ti proiectezi visele,
dezamagirile, si deziluziile asupra lui si sa-l impovarezi cu ele?
Cine crezi ca ar fi fericit numai prin
a-ti satisface ”capriciile” si ”mofturile” tale, inainte de a si le satisface
pe ale lui?
Da, stiu. Exista si cazuri cand altii
depind de tine. Cand altfel, fara ajutorul tau ei nu ar putea supravietui. Ei
bine...da. Ei necestita ajutor si trebuie sa avem si sa le aratam compasiune.
Acum cativa ani, in unul din concedii, am vazut o mama rusoaica care avea un
copil cu handicap, pe care-l purta peste tot intr-un scaun cu rotile, il hranea
si-l alinta mereu. Ce m-a frapat a fost felul in care arata si se comporta. Era
foarte pedant imbracata, aranjata, machiata, rujata si radea din tot sufletul
impreuna cu ceva cunostinte de-ale ei. Imi amintesc (acum cu rusine) ca am
ramas stupefiata cand am vazut-o cat e de detasata de situatie si am
considerat-o insensibila. Acum imi dau seama ca era perfect justificata si
ca... era de datoria ei sa faca in asa
fel incat sa traiasca si pentru ea.
Si-apoi, daca Dumnezeu ar fi
vrut sa traim doar pentru altii, cred ca avea posibilitatea sa ne creeze din capul
locului...simbioti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu