Viața nu e o luptă

De câte ori am auzit sintagma, viața e o luptă m-am tot întrebat între cine și cine?

Cine sunt eroii buni și cine sunt cei răi? 

Pentru ce luptăm? Ce avem de cucerit? Eu de care parte a baricadei mă aflu?

Și am ajuns la concluzia că viața nu e o luptă.

E o experiență pe care dacă o tratezi cu înțelepciune o trăiești cu bucurie, cu încântare și cu fericire.

Viața nu e un conflict, e o curgere...

E important să învățăm să curgem în același sens cu ea. Să deschidem ochii larg spre a putea vedea care e următoarea mișcare pe care o avem de făcut, să intuim în ce parte ne ghidează Dumnezeu și Universul să mergem.

Câteodată ne încrâncenăm să facem ceva ce nu e în folosul nostru. Atunci ne simțim de ca și cum am înota împotriva curentului, obosim repede și nu știm de ce.

Alteori vrem neapărat să ocupăm un spațiu în care nu ne potrivim, devenim nefericiți și dăm vina pe soartă sau destin. E similar cu situația când încercând să montăm o piesă într-un loc în care nu se potrivește, o forțăm și ea se rupe.

La fel e și cu viața. Dacă nu curgi în același sens cu ea, dacă nu te unduiești în același fel cu legănarea ei, într-un dans divin, obosești.

 Și sfârșești prin a nu vedea nimic din ce e de văzut, a nu înțelege nimic din ce e de înțeles și a fi un veșnic încrâncenat nefericit care-și blamează destinul...

Va urma...