Dar din dar, se face Rai

Iubește !

Natura se reinventează în fiecare moment prin care trecem, pentru ca să rămânem mereu îndrăgostiți de viață.

Cu toate astea, mai tot timpul, noi ne încăpățânăm să trăim captivi între patru pereți.

Oare ce s-a întâmplat cu specia umană, unde a greșit ea atât de grav încât undeva de-a lungul evoluției s-a decis să se supună singură la penitență?

Ne ținem departe de oameni și de natură și ne ascundem pe noi ...de noi înșine...

Fugim de viață și de Dumnezeu.

Apoi ne mirăm când viața decide să ne sacrifice ca pe niște exemplare nedemne de a perpetua specia.

Ne e frică de tot și de toate pentru că am rătăcit încrederea în tot ce ne înconjoară, pentru că am pierdut  comuniunea cu viața...

Ne ocupăm vremea vorbind unii despre alții și nu unii cu alții, căutăm peste tot înțelesuri ascunse și ni se pare că în spatele fiecărui gest șade un subterfugiu.

Și asta pentru că ne-am pierdut aurita cale de mijloc în tot ce facem.

Suntem mereu la extreme, ne iubim aproapele doar din vârful buzelor și nu din toată inima și cu sufletul curat.

 Dumnezeu nu ne-a făcut să ne omoare, noi singuri am inițiat un program de automutilare și autodistrugere atunci când am uitat să zâmbim, să ne bucurăm  să trăim fără frică, atunci când am uitat să privim cu încredere unii spre alții și toți către Cer.

Învață să te uiți la celălalt fără a-i căuta defecte, ci doar pentru a-l privi cu iubire!

Alege să-ți ridici fruntea către Cer nu doar pentru a cere ceva, ci doar pentru a-ți arăta recunoștința!

Lasă iubirea să curgă prin tine și de la tine către tot ce te înconjoară.

Mulțumește divinității și universului pentru cadoul numit iubire și oferă-l mai departe...

Nu uita: ”Dar din dar, se face Rai”!