Sunt mulți cei care se laudă că dețin secretul, cei care te pot învăța tehnici și practici capabile să te scoată din ignoranță.
Alții, aparent mai bine intenționați, îți tot bagă pe sub nas să citești lozinci și șabloane, care chipurile ar fi capabile să aducă bunăstare și pozitivism în viața ta.
Oare chiar așa să fie? Oare chiar vei putea să-ți trezești conștiința accesând informațiile pe care ți le predă sau ți le flutură în fața ochilor unul sau altul.
Doar practicând mereu diverse tehnici de respirații și anumite tipuri de meditații poți ajunge la iluminare?
Oare nu suntem deja pe o cale spirituală când El ne trimite pe pământ?
Oare nu e suficient să trăim trăgând mereu cu coada ochilor minții și inimii ca să vedem dacă viața noastră e mereu aliniată cu voința Lui?
Nimeni și nimic nu te va duce pe nicio cale spirituală până nu-ți vei da voie să vezi sfințenia din tine, până nu îți vei orienta privirile înspre interior și până nu vei trece prin tine tot ceea ce alții, care nu sunt chiar rău intenționați, încearcă cu disperare să te învețe.
Dacă nu vei avea puterea să transcezi toate durerile, suferințele, încercările, frământările și să le cauți un rost în tine, toate acele idei vor rămâne la stadiul de informație.
Nimeni nu știe mai bine decât tine ce anume ai nevoie să faci spre a evolua.
Numai tu și doar dacă îți vei da voie să te asculți, să te întrebi, să te privești mereu, să-ți studiezi toate gândurile, reacțiile, atitudinile, mișcările, vorbele ...
Deschizând ochii înspre interior vei vedea că forma care ți s-a dat face parte dintr-un joc ce te învață cum să ajungi la conștiință.
Atâta vreme cât te vei identifica cu forma, atât timp cât mintea te va păcăli să crezi că toate grozăviile pe care le gândești despre tine sunt adevărate vei rămâne captiv în capcana egoului.
Cu cât ești mai orgolios, mai vanitos, mai plin de sine cu atât îți va fi mai greu să scapi din lanțurile ei.
De ce? Pentru că aroganța egoului îți va limita evoluția creându-ți autosuficiența care îți va face imposibil accesul la drumul înspre tine.
Nu e prima oară când te tot îndemn să trăiești și să fii.
N-ar fi nici prima oară când te îndemn să ți-l iei pe Dumnezeu tovarăș de drum.
E adevărat că pentru toate ai nevoie să te oprești din zoreală și să oprești zgomotul gândurilor.
Gândurile sunt manifestări necesare minții, altfel nu ar fi existat deloc.
Mintea, rațiunea sunt unelte de care ai nevoie, altfel nu ai fi fost prevăzut cu ele.
Renunță la etichete și la nevoia de a atribui metafore și epitete la orice.
Ia totul ca atare și trăiește la maxim. Folosește-te de tot și de toate spre a învăța, evolua și a ajunge la El și la tine.
În definitiv o meditație foarte bună poate fi la urma urmei și mersul la stadion.
La fiecare fază decisivă, pentru un moment, toate sufletele de pe stadion respiră la unison.
Bătăile zecilor de mii de inimi se sincronizează de ca și cum ar aparține unei singure inimi uriașe, iar timpul încremenește în loc, deschizând o trapă spre conștiința universală.
Tot ce va fi nevoie să faci pentru a o accesa e doar să te observi și să fii prezent 100% ... în viața ta...
Și-ar mai fi un secret: pentru toate fii recunoscător, mulțumește, iartă și roagă-te!
Nimic mai mult... E simplu, nu-i așa?
Și-ar mai fi un secret: pentru toate fii recunoscător, mulțumește, iartă și roagă-te!
Nimic mai mult... E simplu, nu-i așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu