Cum poți trăi dacă nu ai un punct de sprijin?

Într-una din zilele trecute, am purtat o conversație destul de interesantă cu cineva, căruia n-o să-i spun numele.

Discuția a pornit neașteptat și dintr-un motiv oarecare am ajuns într-un punct în care era vorba despre faptul că totul e relativ.

În continuare am să vă tehnoredactez cu altă culoare conversația:

I: Si cum poți trai,daca nu ai un punct de sprijin? Iubirea o consider un punct de sprijin. Si daca totul e relativ,atunci...? E ca si cum ai trai pe o barca,intr-o leganare continua. Ce părere ai?!

O: Iubirea, viața, Dumnezeu sunt adevăruri absolute.
 

Perceptiile noastre despre tot si despre toate sunt relative.

Traim intr-o metamorfoza continua, mergând cu barca intr-o leganare continua căutând absolutul, mai mult sau mai putin constient.

Din fericire...viata, iubirea și Dumnezeu nu se raporteaza la perceptiile noastre.

I:Iubirea nu se raportează la percepțiile noastre? Hmm,reevalueaza,te rog!!!

O:Iubirea divina...

I:Da,da,iar ne scoatem... Atunci,viața,nici pe asta nu o percepem?

O: Cine a spus ca nu o percepem?

I: ” Iubirea, viața, Dumnezeu sunt adevăruri absolute.

Perceptiile noastre despre tot si despre toate sunt relative.
Traim intr-o metamorfoza continua, mergând cu barca intr-o leganare continua căutând absolutul, mai mult sau mai putin constient.

Din fericire...viata, iubirea și Dumnezeu nu se raporteaza la perceptiile noastre.”

 Oare cine a spus!!!!?

O: Am spus ca viata nu se raporteaza la perceptiile noastre, nu ca noi nu percepem viata.
Sunt doua notiuni diferite.

Viata e vesnica, e ciclica, e in continua transformare, dar felul cum percepe fiecare dintre noi viata e diferit, e relativ.
E doar perceptia mea, care si ea e relativa.
Daca a ta e mai corecta si e cea adevarata, eu nu ma supar.

Și pentru că de fapt discuția noastră a rămas undeva suspendată o să continui aici.

Oare pentru a trăi ai numaidecât nevoie de un punct de sprijin?

Aș zice mai degrabă că pentru a gândi despre cum trăiești ai nevoie de un punct de sprijin, pentru ca să nu ți se răstoarne peste cap căruța cu gânduri.

Pentru a trăi n-ai nevoie decât de credință, viață, iubire și de îngăduința Celui de Sus.

Pentru a conștientiza că trăiești ai nevoie însă de multe:

·       să privești în sensul în care trebuie

·       să renunți la nevoia de control care te încorsetează

·       să accepti că tot ce vine înspre tine e spre binele tău, oricât de greu ți s-ar părea de crezut

·       să fii complet sincer cu tine

·       să-ți dai voie să lași frâiele vieții tale în mâinile lui Dumnezeu

·       să ai recunoștință și gratitudine pentru tot ce te înconjoară și credință completă în judecata Lui...

La urma urmei dacă-l ai pe El de ce-ai mai avea nevoie și de un punct de sprijin?

Dacă El consideră că merită să trăiești vei fi foarte bine-merci chiar și în suspensie... nu crezi?