FotoȘ www.card-photo.com |
Vântul adia rece, soarele mângâia molatec.
Tu erai dus pe gânduri, eu eram un gând.
Un gând al unui copac ce zgribulea simțiri despre toamnă.
Copacii gândesc prin fiori, prin simțiri, știai?
Gândurile lor sunt mai adevărate, gândurile lor sunt trăite cu intensitatea fiecărui moment care este.
Copacii trăiesc la maximum fiecare clipă, fiecare zi, fiecare anotimp.
Pentru copaci timpul vieții lor e mereu...ACUM...
Eu eram o frunză, tu un suflet care rătăcea încercând să se găsească printre gândurile toamnei.
Mi-a fost drag de tine... și la prima rafală de vânt am reușit să-ți mângâi mâna cu dosul palmei nervurilor sufletului meu...
Ai tresărit...
Am reușit să te trezesc...
Am reușit să te aduc din nou la viață...
Am reușit să te fac să privești...înspre tine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu