Nu lăsa întunericul să-și facă cuib în viața ta

Închide ochii!

Mergi cu gândul și cu inima în interiorul corpului tău fizic.

Încearcă să privești în tine.

Se poate să nu poți vedea nimic. Nu te descuraja!

Golește-te de întuneric. Umple-te cu lumină.

Golește-te de nimicurile și de zorzoanele smintelilor minții tale. Fă-le uitate!

Du-te într-un loc cu soare, cu mult soare care strălucește cu putere.

Umple golul din tine cu lumină. Acum ești una cu lumina.

Acum nu ți se mai pare că ești separat de restul lumii, nu ți se mai năzare că ai fi o entitate limitată, bine definită în spațiu și timp.

Acum ești una cu Universul, cu lumina, cu necuprinsul din inima ta.

Acum spațiul e frontiera ultimă înspre care poți călători fără frică.

Acum timpul nu mai există și frica a dispărut.

Acum poți să te bucuri fără teamă și-l poți vedea pe Dumnezeu, oriunde ai privi.

Roagă-te! Mulțumește! Fii recunoscător!

Vorbește-I și așteaptă răspuns.

Nu-ți scoate dopurile din urechi ca să-L auzi. 

Destupă-ți doar mintea și deschide-ți larg inima.

Deschide ochii! 

Deschide-i larg de tot și privește mereu...înspre tine... 

Și nu mai lăsa întunericul să-și facă la loc cuib...în existența ta!