Adevărul e mereu de partea celui care judecă iar celălalt e mereu împotriva lui.
În oricare dintre cele două tabere ți-ai muta atenția, situația e aceeași, mereu vinovatul e în partea cealaltă.
Și asta se întâmplă imperturbabil, oricâtă ar fi fost de mare sau de mică cantitatea de iubire consumată până atunci între cei doi.
De fapt vinovatul nu e nicăieri.
Vina e că la un moment dat s-au iubit.
Dar iubirea s-a consumat...
Iar vina le aparține ambilor parteneri, într-o mai mică sau mai mare măsură, sau poate că nu...
Lipsa de comunicare, resentimentele înăbușite ascunse sub preșul frustrărilor nerostite au săpat rădăcini amare printre sentimentele frumoase.
S-au hrănit cu ele și acum parcă răsar de nicăieri.
Și nu ne gândim niciodată că dacă am fi fost celălalt poate că am fi reacționat mult mai rău decât el în anumite conjuncturi.
Oare dacă am fi încălțați și îmbrăcați cu emoțiile celuilalt am fi procedat altfel, oare am fi făcut mai frumos?
Din punctul de vedere al fiecăruia dintre cei doi parteneri ai unei relații care nu mai merge adevărul și dreptatea e numaidecât de partea lor.
Iar vina e întotdeauna și fără echivoc în partea celuilalt.
Connaisseurii îți vor spune că adevărul e undeva la mijloc...
De fapt adevărul e relativ și e peste tot.
Despărțirea e doar o situație în care s-a ajuns din pricina acțiunilor trecute.
Bine ar fi ca după ce fiecare termină de jelit, după ce va fi plâns ce a fost de plâns și va fi zis tot ce a fost de zis, povestea să se rezolve simplu, ca orice problemă de matematică.
Minunat ar fi să se poată pune frumos pe o coală de hârtie ipoteza, cu toate datele problemei de la momentul acum, să se tragă linia și să se depisteze concluzia.
Iar dacă problema pare a fi fără soluție sau mai greu de rezolvat ... să se ceară ajutor...
Altfel, cei doi vor rămâne captivi într-o încrâncenare de forțe și energii aruncate pe apa sâmbetei ...
Și vor rămâne veșnic vinovați de vina ... de a nu mai știi ori putea ... iubi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu