Există
oare vreun rost al fricii?
Frica e o emoție de o frecvență foarte joasă, care alături de rușine și de frustrarea provenită din varii neîmpliniri ne răpește bucuria de a trăi.
Ea e bună doar într-o anumită doză și doar atunci când ne confruntăm cu situații critice, de viață și de moarte.
Altfel e menită doar în a ne răpi fericirea, viața, în a ne distrage atenția de la ce e cu adevărat important și în a ne sabota din interior într-un fel în care nimeni dinafara nu va avea puterea s-o facă vreodată.
Frica ne subjugă, ne îngenunchează și ne trimite în cele mai adânci prăpastii a întunericului.
Toate fricile provin din credință puțină în Existență, în viață, în Dumnezeu și-și au rădăcinile adânc înfipte în frica de moarte.
Conchidem astfel că absolut toate fricile au rostul de a ne ține ocupați nefăcând nimic și ne aruncă în abisurile cele mai depărtate ale genunilor noastre.
Astăzi, te invit să ne lăsăm fricile deoparte!
Să le privim cu iubire, să le sărutăm neputința și să le zâmbim lor, lumii și nouă!
Poate că împreună fiind, nu ne va mai fii chiar atât de greu....
Poate că stând laolaltă ne va fi mai ușor să aducem lumina în noi și în întunericul fricilor noastre până dispar.
Cine știe?
Mulțumesc Doamne, pentru toate!
