Un elefant într-un borcan

Ni se pare că tot ce trăim trebuie gândit într-o oarecare formă, etichetat sau ambalat frumos în ungherele minților noastre.

Avem nevoie acută de a şti şi a controla totul.

Totul TREBUIE să se urnească EXACT aşa cum vrem noi.

Altfel nu ne convine şi ne apucăm de simțit frustrări şi de acumulat drame şi depresii.

Şi totuşi, vrem nu vrem, zi de zi, seară de seară, abandonăm pentru un timp frâiele destinului.

Şi o facem firesc, fără teamă şi chiar cu nonşalanță.

Ba mai mult, o facem cu o oarecare încredere, chiar dacă nu de fiecare dată conştientă.

Iar lumea... nu se opreşte în loc.

Pământul continuă să se învârtă, inima să bată, plămânii să respire.

Doar că noi nu mai suntem acolo ca să ni să pară că suntem cei care facem toate astea...

Suntem în altă parte, la întâlnirea cu noi înşine...

Şi noapte de noapte... nu ne e frică de starea fără gânduri...

Doar ziua începem să râşnim judecăți care de care mai deştepte sau mai înfricoşătoare.

Şi nu băgăm de seamă că mintea noastră ne bagă fără rost în oase teama că murim şi uite-așa uităm cu totul cine suntem și uităm de fapt să trăim.

Şi nu pricepem că existența nu are forma gândurilor noastre... ci doar că noi îi dăm diferite forme existenței gândind...

www.card-photo.com

... ca să putem încapsula existența, iar ea să poată să încapă în carapacea minții

... și a judecăților ... noastre...

Ca să putem visa existența... gândind...