Azi noapte mi-am mutat visele

Azi noapte mi-am mutat visele de la cap la picioare, apoi de la picioare la cap…  dar lumea, lumile din capul meu pare că și-au păstrat aceeași verticalitate.

De fapt lumile, Universurile, spațiul infinit și vast nu are nicio verticalitate și nici un punct cardinal, ori reper.

Mă și închipui pendulând în imensitatea Universului încercând s-o iau la stânga, ori la dreapta, ori în sus, ori în jos  fără nicio logică… doar cu un scop.

Un scop, asta căutăm tot mereu: un scop spre a continua să mergem mai departe.

Cât de departe?

Departe de cine, departe de ce?

Sau… departe către cine, departe către ce?

Nu contează atâta vreme cât continuăm să facem pași, nu? Și totuși la un moment dat obosim.

Mersul nu ne mai e atât de sprinten ca odinioară, respirația devine mai greoaie și nu mai putem zori la fel.

Și-atunci, poate atunci… dar nu numaidecât atunci… avem răgazul să ne întrebăm: ”Către ce alerg? Care e scopul pentru care bezmeticesc de nebun prin lume?”

Azi noapte mi-am mutat visele de la cap la picioare… dar Universul  lumea… lumile din capul meu  păreau să nu se sinchisească de ele.

În imensitatea Universului nu există puncte cardinale, infinitul n-are puncte de reper.

Pentru că la un moment dat… nici măcar noi nu mai avem nevoie de ele…

Pentru că la un anumit moment dat… ne dăm seama că infinitul …

                     

www.card-photo.com

suntem noi…