Mi-era drag de tine...

Mi-era drag de tine...câteodată.

Mai ales atunci când priveai spre iarbă cu drag, ori spre fluturi, de ca şi cum ai fi vrut să-i iei în brațe.

Ori când priveai tandru în ochii copilului sau al motanului care torcea în pupilele tale.

Mi-era dor de tine... câteodată.

Mai ales când stăteai cu capul în poala iluziilor mele şi mă lăsai să-ți număr visele, în timp ce tu erai plecat pe coclaurile gândurilor.

Mi-era... de tine ... uneori... dar de cele mai multe ori mai tot timpul...

Când te lăsam să-mi împleteşti în pletele simțirilor spicele de grâu coapte ale tuturor iubirilor ce se legănau... prin ființele noastre fremătânde...

Mi-era bine... uneori...

Dar... cât de bine putea să-mi fie... !!!