Prea multe gânduri...

Dilema e: cum aş putea scrie fără să gândesc, de ce ați mai citi dacă n-ați gândi?

De la asta a pornit toată scrierea de mai jos... Orice comentariu e binevenit.

Mulțumesc că sunteți!

Prea multe gânduri...

Şi totuşi cine poate scrie fără gânduri?

Gândim în cuvinte... Mintea le râşneşte, le transformă şi le dă formă şi fond, iar atenția noastră le dă forță şi sens.

Nu există oameni lipsiți de gânduri... oricât de mult ori puțin instruiți ar putea ei fi...

Gândurile nu le chemi, ele vin oricum.

Apoi noi, oamenii, le îmbrăcăm cu emoții, cu sentimente ca în cele din urmă să le etichetăm ca fiind bune sau rele, în funcție de judecata şi de interesele noastre de moment.

Un gând etichetat ca fiind rău de unii dintre noi, pentru alții e nul şi lipsit de importanță.

Importanță... Hmm...

Deci putem atribui şi valoare gândului.

Gândul va avea întotdeauna valoarea măsurii atenției investite de noi în el.

Un gând căruia nu-i acordăm atenție va rămâne doar o informație volatilă care ne flutură la un moment dat prin minte.

Doar o fâlfâire de aripi, sau un crâmpei de cuvinte ce ne tranzitează cerul minții în timp ce noi le observăm trecerea, fără să judecăm...

Gândurile trec şi pleacă de ca şi cum n-ar fi fost niciodată, dacă noi nu le oprim din zbor şi nu le alăturăm altor cuvinte pentru a le transforma în gânduri... unele din ele dichisite...

Prea multe gânduri... Dar cine poate scrie fără gânduri???

 

Cine înafară de El... direct în inimile, sufletele şi ființele noastre?