Vineri am fost la
film, unul dintre cele mai discutate filme din ultima vreme și anume ’Fifty
Shades of Grey’, etichetat de cunoscători ca fiind dramă.
Povestea filmului -
inspirat de bestseller-ul mondial al autoarei britanice Erika Leonard, care
semnează cu pseudonimul E.L.
James - îi are în centru pe studenta Anastasia Steele şi un cuceritor şi
misterios om de afaceri, Christian Grey, între care se leagă o relaţie plină de
erotism, dar şi secrete întunecate.
Filmul e departe de
a putea fi considerat unul memorabil.
E mai degrabă un
film ușurel, de weekend, la care adolescenții vor merge pentru scenele erotice,
iar cei maturi împinși de curiozitatea publicității exagerate.
Și unii și ceilalți
pot avea însă ceva de învățat, fiindcă dincolo de erotism, filmul are și o
latură psihologică, mai mult sau mai puțin evidentă.
În spatele poveștii
erotice este vorba până la urmă tot de ... iubire.
Veți spune că la
mine în toate e vorba de iubire.
Aș spune că nu doar
la mine, ci la toată lumea și în toate ipostazele e vorba doar de iubire.
Poate că eu am avut
șansa să curăț un buton ruginit și am deschis o fanta prin care pot observa
aceste lucruri... doar atât...
Christian era un
bărbat care rămăsese fără mama naturală de la vârsta de patru ani și fusese
abuzat sexual de o prietenă a mamei adoptive de la vârsta de cincisprezece ani.
Ea l-a inițiat și
învățat să facă sex doar prin intermediul unui joc sexual în care un partener
avea rol de dominator, iar celălalt de dominat, parteneri care în prealabil
trebuiau să semneze un contract prevăzut cu n termeni și clauze.
Anastasia era o
studentă în ultimul an de studiu, a cărei mamă era la a patra relație și pe
care o crescuse un tată adoptiv.
Ea era o tipă
ingenuă, virgină, care se păstrase pentru un bărbat deosebit, minunat a cărui
iubire să-i conducă pașii spre ... fericire.
În ce constă drama?
Din punct de vedere
psihologic, tot filmul se bazează pe două conflicte: nevoia femeii de a se
simți iubită, adulată, apreciată, înțeleasă, însoțită și nevoia bărbatului de a
obține satisfacție fără a se implica emoțional.
Dacă ne permitem să
observăm, ca de fiecare dată, drama e în creierul nostru.
Rețeta de creat
drame constă doar în împotrivire.
Când ceea ce ți-ai
închipuit nu corespunde cu ceea ce ai visat vei avea întotdeauna tendința să
urnești realitatea în sensul visului.
Iar dacă nu vei
reuși, așa cum e foarte probabil să se întâmple, vei fi obținut deja o mai mare
sau mai mică... dramă.
Dar situațiile de
viață nu ți-s date ca să simți că urnești munții din loc.
Sunt și bărbați și
femei care au fantezii sexuale, sunt și femei și bărbați neînțeleși în iubire.
În toate există o
cauză, dar mai mult, în toate există o lecție...
Ideea e să iei
lecția din tot și să mergi mai departe.
Încotro e bine s-o apuci?
Tot mereu și consecvent...înspre evoluție...
