Scurtă inspecție în tine

Într-o zi, am găsit vraiște ușa care ducea înspre tine și m-am gândit că nu fac rău nimănui dacă arunc și eu o privire.

M-am furișat înăuntru, dar am rămas aproape de cadrul ușii.

O lumină obscură și o pală de vânt rece de-ți înghețau mădularele m-au împins ușor înapoi.

Era seară în tine și rece în sufletul tău. Un pic mai încolo bătea briza infrigurată a mării și aducea la mal amintiri înghețate ale unor sentimente trăite demult.

Mai la dreapta, într-un ungher, hibernau câteva cântece vesele pe un morman de poezii de dragoste nescrise.

La stanga, pe o banca, sub un copac desfrunzit, lâncezeau amorțite zâmbete, râsete de bucurie, lacrimi de fericire și declarații de dragoste nerostite.

Era atât de trist să mai privesc în tine, că ochii au început să mă doară și-am fugit.

În urma mea am închis încetișor ușa, ca să nu ți se trezească, Doamne-ferește, sentimentele...