De ce scriu?
Scriu pentru a evada din realitate. Pentru că
simt că nu aparțin acestor vremuri, că mi-ar fi plăcut să mai trăiesc un pic de
eternitate în epoca romantismului.
Pentru că atunci când scriu, cuvintele au
puterea de a mă face să mă simt, în sfârșit, frumoasă.
De ce scriu?
Scriu pentru că toate lacrimile par să-și
găsească un rost, toate bucuriile un sens, toate dorurile o cale și toate
emoțiile bune sau rele se dezamorsează și se transformă în ceva ce pare să nu
rănească pe nimeni.
A scrie e motivul pentru care de abia aștept
să mă trezesc în fiecare dimineață, e una dintre rațiunile pentru care mă bucur
că trăiesc.
De ce scriu?
Scriu să-mi vindec inima de indiferență, de
igoranță, de pasivitate, de negativism.
Pentru că îmi place să mă păcălesc că lumea în
care trăiesc poate deveni mai frumoasă și mai bună doar citind, uneori, ceea ce
câteodată, îndrăznesc eu să scriu.
De ce scriu?
Scriu pentru că mi-e drag să scriu și pentru
că mi-era dor de-o viață întreagă să fac asta.
Scriu fără a avea pretenții de scriitor, de
poet și fără a mă considera un prețios exemplar al speciei umane.
De aceea, te rog să-mi ierți toate
stângăciile, toate încercările mai mult sau mai puțin reușite de a exprima
vibrațiile și frământările ființei mele și te rog să nu-mi răpești bucuria de a
așterne, din când în când slove în fața ochilor tăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu