”Durata unui minut depinde de care parte a ușii de la baie te afli”

Câtă înțelepciune a avut cel care a remarcat lucrul acesta!

Nu trebuie nici să fii și nici să te crezi Dumnezeu pentru a crea timp - toți facem asta, mai mult sau mai puțin conștient.

Nu sunt prima care am remarcat, nici ultima și probabil că mai sunt în Univers, chiar acum în momentul în care scriu, alții care spun același lucru în același timp cu mine.

Care e rețeta de creat timp?

Rețeta e simplă. E nevoie de două puncte de referință și de o cantitate mai mică sau mai mare de nerăbdare pentru ca succesul să fie garantat. Dacă nu ai nerăbdare nu trebuie să te impacientezi prea tare, pentru că se poate și fără.

Cum se face?

Adică ești într-un punct cu mintea și urmează să ajungi în altul, evident tot cu mintea. Iar nerăbdarea te face să ai senzația că nu mai ajungi niciodată unde vrei, că timpul trece atât de greu. Dacă nu ești nerăbdător nu-i bai. Tot urmărești cu mintea să ajungi de colo colo.

Și-n timp ce secundele ceasornicelor din mintea ta ticăie ești mereu extrem de ocupat făcând nimic, pentru că aștepti creând din ce în ce mai multă așteptare.

Ce aștepti?

Să se termine timpul?

Timpul nu se termină niciodată... e etern...

Numai noi, la un moment dat, terminăm de trecut prin timpul acestei vieți ca să trecem într-o alta...

Ce să facem să nu mai creăm așteptare?

Nimic. Doar SĂ TRĂIM.

Ar mai fi un pont... IUBIREA...

Iubirea e cea care face ca așteptarea să dispară.

Iubirea micșorează distante, încremenește timpul în loc, deschide și închide Universuri...

Iubirea e cheia a tot și a toate... și crede-mă, asta nu e doar poezie...

Oana Denis Rotariu