Lumea lui ”a' meu” și ”a mea”

Din ce în ce mai des aud în jurul meu folosită expresia ”al meu” sau ”a mea”.

Cine sunt acești ”al meu”, ”a mea” rămâne să aflăm din contextul discuției ce urmează a fi povestită cu lux de amănunte după...

Cum ajungem să dobândim acest statut de ”al meu”, ”a mea” e relativ simplu.

E suficient să intri într-o relație serioasă ce urmează să se banalizeze și să cadă în comun.

De ce să urmeze asta?

Pentru că, odată ce dobândești acest statut mult râvnit, intri fără doar și poate într-o zonă de confort aducător de rutină.

Înainte de a deveni iubitul tău, el era cel la care te uitai într-un anume fel, îl priveai cu un anume nesaț, cu un altfel de căutătură.

Înainte de a deveni a ta, cu sau fără acte în regulă, ea era una dintre cele mai importante chestiuni de rezolvat din agenda zilnică.

Odată atins statutul de ”al meu” sau ”a mea” totul se transformă și nu numaidecât în bine.

 ”Al tău” tot îți va deschide ușa mașinii chiar dacă ai uitat să te rimelezi, chiar dacă miroși a ceapă prăjită sau a chifteluțe și n-ai mai avut vreme de duș...

Iar tu nici nu bagi de seamă că atunci când îți deschide portiera lui ”al meu” i se scurg ochii după vecina de la doi care se întîmplă să se întoarcă de la o întâlnire simandicoasă și miroase dumnezeiește a parfum fin.

Dacă ești un ”al meu” în weekend n-ai niciun interes să pui aparatul de bărbierit în funcțiune.

”A ta” ar trebui să fie înțelegătoare și să priceapă că măcar la sfârșit de saptămână ai chef să arăți de ca și cum la robinet ar curge numai apă cu păr și atunci când te bagi în pat lângă ea înțepi ca peria de podele a bunicii.

Nici nu-i de mirare că ”a mea” mai descheie un nasture la cămașă atunci când pe ușa biroului întră un individ curățel, cu apucături galante, dar nu ieftine.

Dar ce mare chestie? La urma urmei ți s-a întîmplat și ție în timpul săptămânii, atunci când ai mers îmbrăcat frumos la tine la birou și nu pare a fi chiar așa o mare tragedie.

Azi așa, mâine așa, relația se bagatelizează și intră în anonimat pentru că-ți pare normal ca ”al meu” sau ”a mea” să te aștepte întotdeauna cuminți acasă și să facă într-un anume fel pentru tine.

Drama apare când, inevitabil, la un moment dat, apare plictisul.

 Dacă n-ai alt hobby sau o altă preocupare, cât de cât mai serioasă, în afara de a fi ”al meu”, ”a mea” s-ar putea să-ți intre în raza vizuală alți ”ai mei” sau ”ale mele” plictisiți și ei la fel ca și tine, de atâta bine.

Și-apoi mai auzi la TV că statisticile arată că a crescut procentul celor care înșeală cu x% fată de data y, ca urmare a faptului ”ai mei” și ”ale mele” au dobândit un mai bun confort financiar.

Stau și mă întreb oare de unde atâta confort financiar când tot la TV auzim că de la lună la lună rata șomajului a crescut cu z% ?

Mai în glumă, mai în serios acum stai și te întrebi: bine, bine...dar ce e de făcut?

Nimic deosebit.

Doar să conștientizezi că nu deții monopolul asupra omului iubit și că el sau ea nu sunt obiecte de trezorerie.

Și poate că n-ar fi rău să încerci să privești înspre el de ca și cum întâmplarea abia ți l-a scos în cale și ți-ar plăcea să găsești o modalitate de a-l prinde în mrejele tale?

Poate că n-ar fi tocmai rău... dar cine știe?