Vine toamna iar și iară...

Am mai vorbit despre toamnă.

Foto: George Ziakas

E  anotimpul meu favorit dintre toate cele patru anotimpuri preferate ale mele.

Cineva îmi spusese odată că musai înseamnă că sunt o femeie rea și tristă dacă pot iubi toamna cu atâta pasiune.

Hmmm.... ea nu știa sărmana că iubesc toamna tocmai fiindcă stârnește în mine atâta pasiune.

Frunzele care cad îmi împletesc uneori zulufii și-mi îndreaptă privirile către cer.

Cocorii care pleacă îmi înșiră de fiecare dată mărgele de mărgăritar între gene.

Adierea răcoroasă a vântului pe obraji mă inspiră, mă respiră și mă face să mă simt vie.

Închid ochii spre a privi mai adânc în toamnă și ea îmi umple întotdeauna buzunarele sufletului cu esențe de emoții dintre cele mai pure, dintre cele mai inedite...

Foto: card-photo.com

Le strâng la piept și zâmbesc.

Toamna zâmbesc întruna și cu toată ființa.

Îmi stârnește toate simțurile, îmi freamătă toate emoțiile, îmi amestecă și-mi încâlcește toate gândurile spre a gândi nimic...

E anotimpul care-mi deschide larg poarta inimii și mă face să iubesc tot ce trece sau nu trece dincolo de ea.

Toamna e nostalgie, e melancolie, e poezie... Toamna e poveste...

De toamnă mă îndrăgostesc și mă îndrăgostesc de fiecare dată...toamna...  cu fiecare toamnă care vine, mai altfel, mai profund, mai adânc și din ce în ce ...mai târziu...

Mă uit pe geam, mă înfior și simt cum vine ... toamna...