Nostalgii

Foto: card-photo.com

Când ai venit, străzii sufletului meu îi era dor de o zi cu soare.

Ai coborât de undeva, din celălalt capăt al viselor, direct în inima mea.

 

Ai dat foc amintirilor, m-ai luat de mână și am cutreierat apoi zările sufletelor noastre, ochi în ochi, simțire în simțire.

O vreme am sărutat vântul, florile, apele, doinele...

Când ai plecat am făcut foc de tabără din iubirile noastre.

Le-am așezat pe rugul neîmplinirilor ascunse în cuvintele neîmpărtășite nicicând, niciunde, nicicui...

Am stat îmbrățișați privind cum scântei din el aprindeau pe cerul sentimentelor nemărturisite... stele...

Multe stele, multe lumini mi-au îmbogățit inima cu ele...

Când ai venit, când ai plecat mi-ai îmbogățit lumea cu stele...

Acum...mi-atât de dor de ele...