Iubirea nu e totuna cu jocul iubirii

Iubire suntem toți. Toți suntem plămădiți cu iubire, din iubire și, dacă vrem, putem trăi în iubire.

Jocul iubirii, al dragostei e cu totul altceva. E un dans, o învârtire a ființelor una în jurul celeilalte.

El e bine să fie jucat mereu, zi de zi, spre a putea permite abilității de a iubi să progreseze în simțire sau pur și simplu pentru ca jucătorii să nu piardă contactul sau obișnuința de a se juca unul cu celălalt.

Abilitatea de a-l juca va crește în măsura în care va fi practicat consecvent, cu delicatețe, inteligență și cu o bună strategie.

Va fi nevoie mereu ca jucătorii să se reinventeze, să vină cu idei proaspete, cu trăiri primenite, așa încât să-i asigure mereu prospețime jocului...

Până la urmă asta se va răsfrânge și reflecta și pe chipul tuturor celor care îl joacă.

Oamenii care iubesc sunt frumoși, indiferent dacă au fost sau nu înzestrați de mama natură cu trăsături fermecătoare.

Ei au întotdeauna un gând bun sau ceva frumos de oferit și care sunt atât de luminoși încât îi vezi, simți și reperezi de la distanță...

În preajma lor ți-e bine...și parcă n-ai mai vrea să pleci de acolo... niciodată...