Lasă toate dorurile deoparte

 E duminică.

Foto: George Ziakas

Lasă liniștea să-ți spargă tâmplele gândurilor.

Lasă trecutul la locul lui.

Lasă toate dorurile deoparte. Dorurile aparțin trecutului sau viitorului. Sau poate că aparțin altor vieți, altor universuri...

Lasă liniștea să intre prin toate încăperile prin care te căznești să rămâi captiv de bunăvoie și în care îți clădești propriul univers, câteodată bolnav, uneori lipsit de speranță, credință și nădejde...

Dorurile, amintirile, închipuirile nu sunt ale prezentului.

Prezentul n-are dor, n-are regrete... are doar iubire.

Prezentul nu are închipuiri, vise, planuri... are doar liniște, respirație, tihnă...

Lasă pădurea să te respire, respiră apoi odată cu ea... Undeva la marginea firii vântul foșnește, însă nu are puterea să-ți răvășească ființa...

Lasă lumina să te pătrundă.

Fă-i o breșă înspre tine și las-o să te inunde.

Nu mai privi cu gânduri către gândurile tale, prin ferestrele opace ale încăperii în care zaci prizonier.

Eliberează-te de supliciul născocirilor fără rost.

Dezbracă-te de ceea ce-ți închipui că ești și rămâi gol și vulnerabil în lumină.

Lasă-L pe El să te învețe să strălucești.

Acum e doar lumină, doar liniște, doar nimic, doar totul...

Acum doar e...    nu-i așa?

Nevoie de tine

Am nevoie

Să luminezi asupra-mi

Ca să pot străluci...

Duminică plăcută!