M-ai întrebat

”Dacă aș fi un gust, ce gust aș fi?”, m-ai întrebat.

Mi-am închipuit cum gust ușor din buza ta cărnoasă și m-am umplut de o senzație dulce-amaruie.

”Îmi place gustul tău!”, ți-am răspuns.

”Dacă aș fi un gând, ce gând crezi că aș fi?”, m-ai intrebat.

Am închis ochii, ți-am pătruns în gânduri și-am constatat că îndrăzneala tronează în mintea ta. 

”Îmi place cum gândești!”, ți-am răspuns.

”Dacă aș fi o emoție, un sentiment, ce sentiment crezi că aș fi?”, m-ai întrebat.

Am întins mâna spre tine și ți-am atins inima. Era fierbinte și clocotea de neliniște. Am mângâiat-o ușor s-o liniștesc și la iveală a ieșit teama de iubire. Am sărutat încet sentimentul și l-am așezat pe creanga unui copac.

”Îmi place că ești viu!”, ți-am răspuns.

”Dacă sunt viu ce ți-ai dori să spun sau să fac?”, m-ai întrebat.

”Dacă ai fi într-adevăr viu, nu cred că ai pierde vremea punând întrebări idioate, dragul meu.”