Și ai să uiți că
te-am uitat
În pieptul meu
pentru o vreme
Și am să uit că
m-am jucat
În gândul tău,
ușor, alene...
Și ai să juri că am
jurat
Că ție-o să-ți
dedic catrene
Și am să jur că
m-ai purtat
În vise calde, pe
sub gene.
Și ai să uiți că am
sperat
Că dorul tău o să
mă cheme
Și am să jur că am
visat
Că ești aici...dar
nu te teme
Eu n-am venit, tu
n-ai plecat
Niciunde, nicăieri,
pesemne
Că încă nu s-a
întâmplat
O întâmplare...să
ne-ndemne.
...cadou de seara...ce seara minunata...cu drag! :)
RăspundețiȘtergereAleargă, aleargă spre locul acela
Nins tainic cu fluturi albaştri de pluş.
Caişii în floare-şi agită dantela
Şi seara cuminte îşi face culcuş.
În palid amurg vei zări citadela
Şi-n goană sui-vei abruptul urcuş.
Hai vino, aleargă spre locul acela
Nins tainic cu fluturi de pluş.
E timpul!...Căzând în greu somn santinela,
Leapădă-i plumbii şi cu flori în cartuş
El va-mpuşca în extaz acuarela
Ce-o scrie-n zbor naiv un leneş pescăruş.
Aleargă, aleargă spre locul acela...
Doamne! E superbă poezia! Mulțumesc, Nicoleta! Ești deosebită!
RăspundețiȘtergeredesertul dulce al pasilor de seara :) 4 you
RăspundețiȘtergere.......E-atâta pace-n sufletu-ţi grădină
Încât nu vreau un alt mai blând surghiun.
De mă sfiesc să-ţi spun că eşti de vină,
Tu draga mea mă-ndemni mereu să-ţi spun.
Iatac solar al pasărei măiestre,
Salonul tău nicicând nu s-a schimbat,
Dar uşa-nchisă a dezmierdării noastre
Mă poartă gândul tot mai rar s-o bat.
Încerc zadarnic să mă rup de tine,
Fiind o taină-adâncă unde am ajuns,
Căci întrebând ce-i dincolo de bine,
M-aleg mereu cu-acelaşi greu răspuns:
De-s rob acestui tainic joc şi clipe
Cu incantaţii line de cabală,
Când prinde seva-n ram mustos să ţipe
Şi murgul rău să muşte din zăbală,
Când urcă-n grâu a macilor năvală,
Sortit e roşul marilor risipe!
Aşijderi rob acestui joc şi clipe
Tu pedepseşte-mă cu osteneală!.....
M-ai făcut să plâng, Nicoleta! Am plâns copleșită de frumusețea versurilor tale și de bucuria mea.... Mulțumesc frumos!
RăspundețiȘtergere