Doar atât

Nu mă compara cu o fostă iubire,

Cu o viitoare emoție,

Cu o durere sau vreun dor.

Nici cu o floare sau cu vreun fior

Care-ți trece pe șira spinării

Sau a coloanei vertebrale a rațiunii tale

Care gândește despre mine.

Nu mă compara cu o poezie, cu un cânt,

Cu gura de aer lipsă a sufletului

Gâtuit de emoția de a da cu ochii

De privirea mea.

Nici cu stelele, ori cu luna

Sau cu soarele cu cer cu tot...

Nu-mi compara inima

Cu trăirile uitate sau ițite

În inima ta...

Nici cu vântul ce-ți mângîie

Ridurile îmbătrânitelor dureri,

Nici cu zâmbetul unui fluture

Pe care azi l-ai simțit în stomac

După nu știu câtă vreme

Și pe care nu-l știai amorțit

Între măruntaiele tale...

Nu mă compara cu nimic...

Toate sunt doar cuvinte...

Holograme ale închipuirilor tale,

Ale lacrimilor și zâmbetelor tale cu chip.

Pe mine ai să mă găsești

În spatele tuturor cuvintelor,

În spatele tuturor zâmbetelor,

Deasupra lacrimilor

Și adânc în liniștea

Ce se ascunde

În vidul Universului.

Nu mă compara cu nimic...

Închide doar ochii,

Taci, zâmbește, simte... și-atât...

Doar atât...