O cafea...adevărată...

Știu...

Știu că zorii te-au surprins nud... gol de trup și de gândurile despre tine...

Noaptea ți-a decojit sufletul de trup și te-a lăsat plin de vise, de povești despre stele, despre 1001 de nopți, despre tine cel adevărat...

Știu...

Lumina lunii ți-a împletit un suvenir în păr...doar ca să le amintească zorilor despre ea...

Știu... 

Dimineața te-a surprins gol... fără măști...

 În zorii zilei erai singur...erai tu...

Tu cel fără niciun rol de jucat, fără nicio poezie de spus, fără niciun cântec de intonat...

Doar tu...cel fără nicio închipuire despre tine...doar tu cel adevărat...

Rămâi nud... așa cum te-ai întâlnit pe tine în zori...

Rămâi tu, tu cel adevărat...

Riscă-te să-i dai soarelui șansa să strălucească asupra ta, asupra goliciunii sufletului tău...!

 

Știu, știu...  pare greu...

... și totuși e mult mai ușor și mult mai simplu decât pare...

Zi faină să ai! Mai ales tu...