Astăzi...
Astăzi vreau să ies din balansul suspendatelor gânduri care făuresc închipuiri.
Îi dau voie Universului să-mi umple
spațiul de încredere pe care singură mi-l creez peste tot în jurul meu, din
centrul ființei mele și până la orizonturile închipuirilor ei.
Mie nu-mi rămâne decât să mă agăț de
clipa de față pentru a construi așa-zisul prezent care devine vis cu fiecare
clipă care trece.
Oare de ce toate acțiunile mele se
transformă în vise trecute și toate dorințele în vise viitoare?
Doar iubirea rămâne...
Mdaaa... Iubirea e eternă... N-are spațiu, n-are
timp... dar mă are pe mine...
SUNT IUBIREA...
Lacrimi îmi scaldă ființa, obrajii și
toate vinovățiile știute sau neștiute...
Astăzi dau visele la o parte și acționez
în a trăi, a mă bucura și iubi la nivelul cel mai înalt al conștiinței mele de
acum...
Aleg să mă legăn în hamacul de nădejde
prins de copacii credinței care mărginesc infinitul... și să las liniștea să mă
copleșească cu iubirea ei...
Dacă vrei, poți face la fel și tu... Dar doar și numai dacă vrei...
Zi faină să ai!
Mulțumesc, Doamne, pentru viață! Mulțumesc, Doamne, pentru tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu