Doar cu ea...

S-au întâlnit mai demult, cândva, într-unul din Universurile paralele cu acesta în care se aflau acum.

El era conte, ea una din damele de companie ale reginei.

Foto: www.card-photo.com

Era într-o seară în care câțiva trubaduri s-au oprit la porțile palatului, iar regina a ținut morțiș să-i asculte.

Privirile li s-au întâlnit. Să fi fost acordurile flautului, sau bucuria inimilor încântate de sunetul muzicii, să fi fost altceva... cine să știe?

În seara aceea el se întreba cum de a fost posibil să trăiască până în acea zi fără ea, ea simțea că iubirea ei are în sfârșit un nume.

Au trăit o iubire de poveste. Acel gen de iubire la care unii n-au îndrăzneală nici măcar să viseze, una din acelea care speri întotdeauna să se termine cu ”și au trăit frumos până la adânci bătrâneți”.

Dar  ”fiecare lucru bun are un sfârșit”. El a fost trimis să ducă un mesaj unui alt rege dintr-un ținut îndepărtat și nu s-a mai întors.

Și fără să mai știe nimic unul de altul, amândoi au sfârșit tânjind unul după celalalt.

Se spune că unu e un număr tare singur.

Unu nu e niciodată un număr singur. Unul e atot și atoate cuprinzător.

O jumătate e singură, dar jumătatea reprezintă deja dualitatea, pentru că vorbim de două jumătăți.

Da, o jumătate va fi mereu singură până la reîntregire.

Foto: www.card-photo.com

El s-a trezit într-o dimineață. Acum nu mai era conte. În universul de acum era om de afaceri.

A deschis ziarul și i-a văzut chipul. 

Materialul era despre un eveniment care nu avea legătură cu obiectul său de activitate.

A dat pagina și a citit toate titlurile, căutând ceva important, ceva care să-l intereseze.

Dar privirea aceea  îi răvășise toate gândurile și nu-i dădea pace.

Ceva îi dădea ghes să mai privească o dată acel chip.

A dat pagina înapoi, s-a lăsat mângâiat pentru câteva momente de duioșia acelor ochi, apoi a citit articolul.

Era vorba despre o strângere de fonduri pentru o asociație care ajuta copiii bolnavi de autism.

Privirea ei ... Oare unde mai întâlnise acea privire?

Oare cu cine semăna această persoană?

Încercă să asocieze acea privire cu un nume sau poate cu vreo figură sedimentată pe undeva prin memorie, dar nu găsi nicio potrivire.

Nu, nu semăna cu nimeni cunoscut sau necunoscut.

Semăna doar cu arșița lui din piept, doar cu un dor tânguit din sufletul lui jinduind către împlinire.

Semăna leit... doar cu iubirea din inima lui...

 Doar cu ea...