În sfârșit concediu.
Liste, bagaje, cumpărături, prognoze meteo,
gânduri...
Programăm în linii mari ce vom face în acest
concediu.
În fiecare an ne propunem să vizităm ceva ce
merită văzut, trăit, trecut prin suflet.
Anul ăsta ne-am propus să vizităm Meteora,
Biserica Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir din Salonic și ce-om mai apuca să
vedem din orașul ce adăpostește trei religii diferite.
Adun, așez în bagaje și bifez lucrurile de pe
listă, concentrată să nu uit nimic din jumătatea de casă pe care mă încăpățânez
s-o fac să încapă în cele câteva valize.
Și totuși parcă în concediul ăsta aș dori să
fac și ceva diferit de ceea ce-am făcut în celelalte vacanțe.
Dar ce?
Masaj. Asta vreau să fac, adică să mi se facă.
Vreau ca cineva să-mi maseze spatele
tensionat, să scuture de acolo toate grijile și poverile pe care mi le așez cu
nonșalanță, dezinvoltură și inconștiență zi de zi.
Conchid, foarte sigură pe mine, că vreau o
chinezoaică care să-mi facă masaj.
Și mă trezesc că spun pe gură: ”Anul ăsta
vreau o cameră cu vedere la mare, iar pe plajă o chinezoaică care să-mi facă
masaj.”
Doruleț glumește: ”Aha. Deci cameră cu ”Sea View” și-o maseuză chinezoaică. Dacă e de altă naționalitate nu e bine?”
Obligată să vizualizez imaginea maseuzei din
mintea mea, focalizez, o văd și răspund: ”Nu știu. Eu vreau pe cineva cu ochii
mici care să-mi facă masaj. Preferabil din China.”
Mi se răspunde: ”Bine, bine! Nicio problemă! Dacă
asta vrei, mă aștept că așa se va și întâmpla. Ca de obicei.”
Hmm... Auzi la el: ”Ca de obicei.”
Nu dau importanță. Nu-mi pare că se întâmplă tot
ce vreau eu.
Ar fi o aroganță ieșită din comun să pot gândi
în felul ăsta. Mi-e și frică de un asemenea gând.
Totuși, în taină, în străfundul ființei mele,
aș fi vrut ca acele intenții, dorințe, sau cum se vor fi numind ele, să se
întâmple.
Repet: ”Vreau o cameră cu vedere la mare și
o chinezoaică să-mi facă masaj.”
Dar nu uit să adaug: ”Dar fie ce-o fi!
Doamne, cum crezi Tu!”
Ajungem în sfârșit la destinație, după 18 ore
de mers, din pricină că am avut parte de vreo două blocaje neprevăzute pe traseu.
Așa a fost să fie!
Noi nu luasem în calcul, dar Cineva care
aranjează mai bine decât noi genul acesta de impedimente pe traseu, cu siguranță știe de ce a
fost nevoie de blocajele care ne-au întârziat vreo patru ore lungi și fierbinți.
Sub omoplatul stâng mi s-a pus un junghi
dureros, cam pe la jumătatea drumului.
M-am înțepenit și nici măcar n-am condus eu. Deloc.
Am fost responsabilă doar cu heirupul și cu
pisălogeala. La astea două mă pricep foarte bine.
Băieții mei n-aveau decât o singură pretenție
– să nu fim cazați prea sus, că se săturaseră anii trecuți să care bagajele la
și de la cameră.
Ne întâmpină la recepție o domnișoară extrem
de amabilă care ne aștepta.
Avea pregătită o mapă pe care era notat numele
familiei noastre. Conținea toate informațiile utile sejurului.
După ce ne-a pus în temă cu orarul meselor
ne-a înmânat cheia camerei cu numărul 108.
Hotelul e dotat cu lift.
Deci dorința băieților referitoare la transportul bagajelor la cameră a fost auzită.
Intrăm în cameră.
E mare, chiar foarte mare și e frumos
amenajată, cu note menite să creeze o atmosferă intimă și romantică. Pe gustul
nostru: simplă, spațioasă și rafinată.
Baia aranjată ingenios și cochet. Îmi place!
Să inspectăm și balconul!
E mai mult decât un balcon. E o teresa cu
vedere atât spre piscina interioară cât și spre mare.
Zâmbesc. Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc,
Universule!
A doua zi ieșim pe plajă. Facem o baie și ne
așezăm să trândăvim la soare.
După nici jumătate de oră, Doru mă
atenționează că de la câteva șezlonguri distanță se îndreaptă înspre noi o chinezoaica care
își oferă serviciile de masaj.
Era chinezoaica mea. Se numește Xiu Tinxinqin și e
din China.
Și e o ființă luminoasă, deosebită, care face
masaj atât de bine, de elegant, de frumos și cu atâta iubire, de ca și cum
ar cânta la harpă melodii de dragoste pentru și cu întreaga omenire.
Cu mâinile ei mici, dibace și
sigure te mângâie de ca și cum ai fi ființa cea mai dragă ei de pe întreg Mapamondul.
De pe acest Pământ care face parte din
Universul în care toate lucrurile funcționează atât de firesc, de armonios și de
simplu.
Mult mai simplu decât suntem în stare să înțelegem...
Mult mai simplu decât suntem în stare să înțelegem...
 |
| Nei Pori, Grecia 2016 |
