O carte minunată "Laur" de Evgheni Vodolazkin
Profundă, cu înțelesuri adânci, subtile, rafinate.
Te lasă să pricepi, conducându-te spre găsirea, parcă fără ajutor exterior a înțelegerii sensului vieții.
Trebuie doar să-ți dai voie să-l descoperi, să-l vezi, să-l simți, să-l transcezi...
Încă de la începuturile lumii oamenii au fost fascinați de găsirea rostului vieții şi de aflarea datei când va avea loc sfârşitul lumii.
Şi asta pentru ca să ştie cât timp mai au de păcătuit, sau de ignorat existența lui Dumnezeu, a eternității morții, sau a vieții veşnice.
Din cele mai vechi timpuri şi până acum lucrurile nu par să se fi schimbat prea tare.
Dormim în continuare somnul realității vieții şi lăsăm tot ce e cu adevărat important pe mai târziu.
Câte o dată pentru mult prea târziu...
Obişnuim să trăim de parcă n-am muri niciodată sau de ca şi cum viața e doar iluzia ce se întinde sub ochii noştri.
Nici nu băgăm de seama că ceea ce numim noi realitatea vieții se desfăşoară mai mult în interiorul nostru şi mai puțin sau chiar deloc în afară.
Afară e doar decorul în care ne învârtim, doar uriaşa scenă pe care ne etalăm cu toții forțele, veleitățile, talentele, orgoliile, egourile...
De afară ne luăm repere, indicii, lecții... şi cam atât.
Ne căznim să mâncăm sănătos, să facem mai multă mişcare, să luăm suplimente alimentare, minerale şi vitamine ca să trăim cât mai bine ori mai frumos posibil.
Şi pierdem din vedere esențialul, adevăratul scop al venirii noastre pe lume.
E greu de crezut că am venit aici ca să fim veşnic preocupați de ce şi cât ducem la gură, ori de cât şi de ce scoatem pe ea.
Ar fi penibil şi jenant de puțin raportat la inteligența, maiestuozitatea şi potențialitatea Universului.
Nu cred să fi venit aici ca să ne facem trupurile nemuritoare, ci să ne desăvârşim spre a ne face spiritele eterne.
Nu ar trebui să fim atât de preocupați să facem totul ca să nu murim. În definitiv nu există nimeni care să poată fi în stare să moştenească Pământul.
Mai important e să învățăm să trăim tot ce ne este dat, exact aşa cum ne este dat, conştienți că e cu certitudine spre binele nostru superior, înspre evoluția spirituală.
Nenorocirea face ca aceste noțiuni să nu poată fi înțelese pe bază de informație, ori să fie accesate din exterior.
Ele se asimilează şi înțeleg doar prin experiment personal, prin înțelegere până la cea mai rafinată şi subtilă vibrație a sufletului şi chiar dincolo de ea.
Şi pentru asta e nevoie de tenacitate, consecvență şi credință. Foarte multă credință!
Atât de multă încât să putem fi în stare să ne abandonăm ei cu încredere şi cu totul.
Ei, Lui, Conştiinței Atotcuprinzătoare, Infinitei Inteligențe, Absolutului Etern... şi Vieții fără de moarte, de dincolo de sfârşit...
O noapte mirifică îți doresc!
Priveşte cerul! Afară e o lună învăluită într-o mantie cromatică încântătoare.
Visul meu despre iubire şi frumos l-am agățat de ea.
 |
| www.card-photo.com |
Dacă-l doreşti, ți-l împrumut în noaptea asta... şi ție...
