E ora 12,00 a.m.
Intră un mesaj. E Doruleț care-mi scrie că încă
mă iubește enorm. E în delegație și nu vrea să ne deranjeze cu
telefonul. Îl asigur că nici eu nu-l iubesc mai puțin și mă culc la
loc.
Mă trezesc la 4.30 a.m.
Nu mai pot dormi. E ziua mea și emoțiile mă năpădesc.
Sar din pat. Rareș mă aude și-mi șoptește mormăit: ”La mulți ani, Mami! Te iubesc!”
Ies pe balcon.
Afară nu e noapte, nu e zi... E doar ziua mea...
Soarele n-a răsărit încă, Luna n-a plecat la culcare... Se curtează una pe cealalta și pe mine amândouă.
E liniște, liiiiiiiiniște...
Poți auzi păsările cântând printre respirațiile mele gâtuite de lacrimi de fericire.
Ce liniște! Parcă și copacii doar freamătă și se dezmorțesc spre lumină, nu foșnesc.
Cerul e roz. E tihnă. E minune. E miracol.
Ce zi frumoasă! E ziua mea.
Ce frumoasă zi e ziua mea!!!
Îmi vine rău de la stomac de atâta emoție. Vreau sa vomit. N-am ce.
Aprind candela, pun o boabă de tămâie să ardă în vasul de aromaterapie
pe care tocmai l-am primit de la un suflet drag, cadou în avans cu
câteva zile - pentru ziua mea.
Iau anafura, mă închin, mulțumesc pentru toate.
Imi pregătesc pastilele și le las uitate pe o etajeră.
Fac cafeaua, un ness cu lapte lui Rareș, dau mâncare și apă proaspătă
motanului și papagalilor. Le spun fiecăruia în parte cât de mult îi
iubesc.
Mă spăl, mă machiez, mă îmbrac.
Sună mama să-mi spună
cât de mult mă iubește și să-mi ureze tot binele din toate lumile și din
toate Universurile la un loc. Îi mulțumesc, îi spun c-o iubesc și eu.
Apoi
sună ceilalți părinți de suflet să-mi ureze numai bine și să-mi spună
cât mă iubesc și ei. Copiii lor sunt în Canada. Lor le e tare dor, pe mine
mă doare tare.
Mulțumesc din nou pentru toate!
Închid, pup
copilul care e deja un tânăr în toată regula. Când o fi crescut așa
mare? Îi spun că-l iubesc și-i urez baftă la școală. Ies din casă.
Cumpăr alune, suc, apă... Saleurile le-am cumpărat cu o zi înainte. Stomacul ia consistența unui pumn greu. Respir adânc.
Conduc și mă rog să ne fie bine și să fie totul spre binele
tuturor!
Trec prin dreptul Catedralei, mă închin și mulțumesc pentru
toate.
Urmează un semafor și-mi doresc să fie roșu ca să-l sun pe Doruleț. Ajung. E roșu. Îl sun și mă bucur să-l aud cum îmi spune
pentru a nu știu câta oară că mă iubește. Prin agitația din mine,
reușesc totuși cumva să simt asta.
Se face verde. Îi spun că și eu îl iubesc.
Închid telefonul. Continui să mă rog. Ajung la serviciu.
Mă sună una din cele două prietene de-o viață care sunt una cu inima și sufletul meu. Mă simte stresată și mă asigură că va fi totul bine și că mă va suna mai târziu.
Astăzi gândurile nu stau în ordine. Sunt alandala.
Respir adânc de mai multe ori și încerc să le ordonez.
Mă străduiesc să mă organizez pe mine, apoi pe ceilalți. Astăzi avem control mare.
Cumva lucrurile se aranjează, cu sau fără aportul meu.
E Cineva Sus care se îngrijește.
Pregătirile pentru vizită se apropie de final. Mă liniștesc întrucâtva.
Vine controlul. Doi bărbați cu funcții înalte în firmă și cinci trandafiri roșii superbi. Verificarea decurge firesc. Suntem în regulă.
Mai sunt ceva lucruri minore de pefectat.
Pleacă vizita.
Mă simt obosită. Verific telefonul. Sumedenie de apeluri ratate și de
mesaje, care mai de care mai sincere, mai emoționante, mai... mai, ziua 24, din anul 2016...
E ziua mea! Ce consistentă e ziua mea!!!
Mulțumesc pentru toate!
Îl sun pe tata și pe Bogdan, fratele meu.
Vin colegii să-mi ofere flori, care de care mai frumoase și mai din inimă. În sfîrșit am vreme să mă îmbrățișez cu toată lumea.
Mai stau la serviciu... Sunt în concediu azi, mâine și poimâine, dar mai am câte ceva de rezolvat.
Trimit mesaj la toți colegii omologi și la cei cu care colaborez pe linie de serviciu să anunț că sunt în concediu.
Un coleg care se vede cu un cap mai înalt decât restul lumii îmi raspunde la mesaj acid. Nu poți prevedea niciodată astfel de situații. Le poți însă gestiona
elegant sau nu. Oricum nu e treaba mea, e doar treaba lui, chiar dacă el,
în somnul lui adânc și plin de ego, vanitate și orgoliu habar n-are
asta. Îl asigur că pe viitor îl voi scuti de neplăcerea cauzată de a
primi mesaje de la mine. Nu e scopul meu în viață să fac frumos sau să
fiu iubită chiar de toată lumea. Asta e!
Sună cineva de la o firmă de
curierat să-mi spună că au un colet pentru mine. Nu e prima oara când
Canadienii îmi fac asemenea surprize, costisitoare în emoții și trăiri.
Fug la bancă, unde o deosebită încearcă să-mi facă, fără sorți de izbândă șicane, apoi acasă, în grabă. Telefoanele sună continuu. Nu pot răspunde, sunt la volan.
Ajung în fața blocului. Sună telefonul. Sunt cei din Canada care-mi
cântă ”La mulți ani!” cu mic, cu mare, cu câine cu tot. Ce câine
deosebit, drăgălaș și caraghios!!! Râd din tot sufletul.
Ajung în sfârșit în casă. Curierul ajunge imediat după mine. În colet un coș plin cu tot felul de bunătăţi sofisticate: dulciuri, cafea și băuturi fine.
Mă bucur, plâng, dar fără spor... Toate telefoanele din casă sună continuu.
Mă uit în frigider. N-am gătit nimic. Nici n-am vreme s-o fac. Fac o cafea.
Telefoanele sună una după alta. De fapt nici nu sună că se înnădesc, apel peste apel.
Nu apuc să răspund la niciun mesaj. Trăirile de şi despre iubire mă năpădesc printre lacrimi de fericire, peste tot, consecvent și incontinuu.
La ușă vin prieteni dragi să-mi aducă cadouri direct din sufletul
lor: sentimente și flori - ca să reziste ani în șir.
Pe Facebook curge iubire în cuvinte, direct din sufletele şi inimile Oamenilor.
În mine iubirea culge tumult...mult, plin... supraplin... Plâng.
E ziua mea. Afară cerul a început și el să plângă de fericire.
Nu știu când s-a întunecat, vorbeam la telefon.
Copilul s-a întors de la școală, soțul din delegație.
Astăzi e sărbătoare, deci fac cartofi prăjiți, iar pentru motan avem mușchi file.
La noi e sărbătoare în fiecare zi, dar azi e ziua mea și mulțumesc pentru asta.
Aprindem o lumânare și deschidem o sticlă de șampanie. E rece, e bună, e tare.
Vreau să răspund la mesaje, dar telefonul încă sună. Vorbesc din doi în doi, cât apuc.
Răspund oarecum la mesaje, nu atât de inspirat sau frumos cum mi-aș
dori. Aleg să închid ochii și să le trimit tuturor lumină
și iubire.
Mulțumesc încă o dată pentru toate!
Sunt epuizată. Mă duc la culcare. Adorm imediat.
Mă trezesc. Azi e ziua de după ziua mea.
Astăzi îmi iau un răgaz să mulțumesc cum se cuvine în și din inima mea, fiecăruia în parte, pentru iubire.
Astăzi plec la Cluj la control cu bagajele sufletului meu pline ochi de... iubire.
 |
| Aranjament: Floral Couture |
Ieri a fost ziua mea. A început de vineri și va mai ține câteva zile...
Vă mulțumesc din inimă, fiecăruia în parte, că sunteți!
Mulțumesc Doamne pentru toate!
