Atunci când pleci, musai să te asiguri că ai lăsat loc de bună ziua

Frânturi de gânduri..la cafea...

De fiecare dată când cineva oprește comunicarea cu mine sau pleacă din viața mea mă bucur mult.

O întrebare firească și perfect justificată ar putea fi: ”Ai înnebunit?”

Nu sunt în măsură să dau un răspuns obiectiv la această simplă întrebare, dar cel mai probabil ar fi ca nu.

Am ales doar să privesc situația dintr-o perspectivă diferită care, în limitele rezonabilului, să mă avantajeze.

Fiecare ființă care vine la un moment dat în viețile noastre, nu vine acolo din pură întâmplare, ci ca să facem schimb de lecții și de emoții, sau chiar să le învățăm împreună, pe unele dintre ele.

Atunci când se distanțează înseamnă că nu mai are nimic de oferit din bocceluța de lecții pe care a adus-o și și-a luat de la tine tot ce-i trebuia.

Poți spune și că nu mai are nevoie de tine, dar ne-am obișnuit să folosim expresia doar în sensul ei peiorativ.

Ce e așa rău în faptul că cineva nu mai are nevoie de tine?

Cum poate fi rău că cineva se poate descurca singur și fără ajutor din partea ta?

E un lucru minunat, iar dacă iubești și prețuiești cu-adevărat acea persoană, această stare de fapt ar trebui să te bucure din tot sufletul.

Ceea ce e important totuși e felul în care a ales să plece. E unul dintre amănuntele care fac toată diferența. 

Atunci când pleci, alege s-o faci cu rafinament, discreție, delicatețe şi fără a răni sentimentele celuilalt. 

Și încă ceva: musai să te asiguri că ai lăsat loc de bună ziua!