O cafea înțeleaptă

Bună dimineața! 

O cafea savuroasă și înțeleaptă ți-am pregătit.

De dimineață ședeam ghemuită în fotoliu și lăsam gândurile să se perinde și să se piardă prin capul meu.

Oare de unde vin gândurile? Vin din trecut, de la moșii și strămoșii noștri? De la noi cei care am fost până la momentul acum?

Mi-am propus să scriu poate ceva mai târziu un eseu despre asta...

Acum mă opresc să mă rog pentru iubire.

Ne-am obișnuit să numim iubire doar acel sentiment ofticos pe care-l resimțim atunci când suntem îndrăgostiți lulea și care ne urcă în cer cu un zâmbet și ne coboară în infern cu un refuz.

Caruselul emoțiilor respective e doar un antrenament al inimii pentru a învăța ce e adevărata iubire, iubirea infinită în care ne scăldăm cu toții, zi de zi, fie că o vedem fie că nu.

Acele trăiri sunt menite a ne deprinde să învățăm acea iubire eternă, care vindecă, înalță, înfrumusețează și înnobilează sufletele.

Pentru acea iubire vreau să mă rog. Poți să mă blamezi, poți să mă acuzi, poți crede că bat câmpii, poți zice și poți face tot ce vrei...

Faptul că orbii nu văd lumina soarelui nu înseamnă că ea sau soarele nu există.

O zi însorită îți doresc! Și ție...