Frumosul și dependența de frumos

Cine ar putea descrie frumosul și ce se ascunde în spatele etichetei pe care șade inscripționat acest cuvânt? 

Oare există ceva mai relativ decât percepțiile noastre referitoare la frumos?

Fără pretenția unei teze de doctorat asupra conceptului de frumos, în continuare vor fi creionate câteva simțiri despre frumos.

Frumosul e sentimentul pe care îl așezăm la rădăcina unui copac, la capătul petalei unei flori, pe vârful unui fir de iarbă.

Frumosul e înălțarea umilită a sufletului așternută la picioarele unei icoane, sărutul unghiei degetului mic al piciorului unui nou născut sau al podului bătătorit al mâinii unui bătrân.

Frumosul e fiorul pe care îl prinzi de aripile unui fluture, ale unui înger sau ale unui gând.

Frumosul e fruntea lipită de crucea mormântului unui părinte și lacrima care udă pământul de lângă ea.

Frumosul e vibrația sufletului prinsă în privirea care se uită către sau după cineva, cineva care poate fi un șchiop, un ciung, Miss Univers sau vârful dealului spre care îndreznește căutătura a se încumeta, dincolo la linia orizontului.

Frumosul ține de armonia culorilor unei picturi, de lacrimile ude de pe obraji, care curg râuri-râuri, aproape simultan cu pârâurile care-și fac loc prin sălbăticia munților de sub tălpile ce le bătătoresc cărările la sfârșit de săptămână.

Frumosul e acea trăire unanimă, acea respirație simultană, acea gură de aer lipsă a zecilor de mii de suflete care animă un stadion la un meci, fie el și din divizia a doua, înaintea unei faze decisive.

Frumos e ceea ce se găsește de partea cealaltă a ambalajului unui cadou, dincolo de prețul lui, în cantitatea și calitatea iubirii care a fost dăruită odată cu el.

Foto:    Bergamo by Night

www.card-photo.com

Frumosul e ceea ce se află dincolo de pânza unui tablou și în interiorul bucății de marmură de orice culoare a sculpturii cu sau fără mâini adusă de pe fundul mării spre a fi admirată.

Frumosul șade în scărița și ciocănelul sunetului care mângăie urechea sau dincolo de numarul decibelilor ale căror vibrații curăță ființa de toate temerile și fricile moștenite din moși sau de la strămoși.

Frumosul se citește printre rânduri și dincolo de cuvintele pe care sufletul cuiva le așterne în fața unor ochi spre a gi citite.

Frumosul e gândul care sapă emoții în noi atunci când ochii sufletelor nu dorm...

Frumosul e fărâma de divinitate care trăiește în fiecare spațiu al universului ce se găsește peste tot ... și un pic și-n noi...

Și ca să nu plictisesască prea tare disertația, va fi încheiată aici, brusc și abrupt, cu atenționarea că: frumosul cauzează cea mai gravă, iremediabilă și benefică dependență.