O cafeluță colțuroasă... fără colțuri... :)

De multe ori când am fost supărată am decis că e bine să fiu colțuroasă, tăioasă și rea...fiindcă altfel m-aș fi transformat în bătaia de joc a celor care ar fi profitat de bunătatea mea. Atâta mă ducea capul, atâta puteam pricepe la momentul ăla.
Acum îmi dau seama de inutilitatea pierderii energiei canalizate în acest sens.
Toate războaiele se duceau în și cu mine. Cei din jur luau ca atare toate toanele mele și treceau peste ele cu o durere firească la pălărie - fie vorba între noi, ce altceva ar fi fost normal să facă?

Între timp am înțeles că percepțiile noastre sunt diferite.

Am priceput că dacă eu gândesc că altul a gândit într-un anume fel, e doar proiecția gândului meu asupra lui și că s-ar putea ca el să nu aibe nici în clin nici în mânecă cu filmul meu de la mansardă.

Am înțeles într-un final că regăsim în celălalt doar ce recunoaștem în noi și că ce recunoaștem în noi și nu ne place e exact lecția care ni se predă și la care ar trebui să lucrăm.

Și-odată identificată și rezolvată hiba, toate lucrurile își reiau mersul lor firesc, fără a fi nevoie să scot colții ca să bag în sperieți toți oamenii din jurul meu, oameni care de fapt mă iubesc, sau nu, dar oricum n-au nimic de împărțit cu mine.

Un început de săptămână miraculos  îți doresc!

Ție și ție și ție și ție, dar mai ales...ție !!!

Oana Denis Rotariu,
dimineața...