Când ne naștem suntem liberi...
Frica o învățăm pe parcurs.
Ne este
predată ulterior de cei care au reușit să dobândească această
însușire.
Apoi creăm sau accesăm tipare dobândite sau moștenite, menite să ne încastreze în propriile frici.
Pe undeva, la nivel de supraviețuire, frica e bună - altfel ne-am răni și ne-am ciunți singuri în fel și chip.
E normal însă să trăim dincolo de frică...
Să trăim liber și autentic, nu să ne încapsulăm în frica de a nu muri...
Să ne reamintim să fim liberi și să trăim cu Bucurie...
Cu bucurie, responsabil și lipsiți de frică...
Să manifestăm și să iubim viața fără sincope...!
Celelalte preocupări să le lăsăm Celui care e singurul capabil să ne poarte tuturor de grijă...
Convinși că fiecare va manifesta atâta libertate și încredere cât dorește...
Cât dorește sau, poate,... cât se nevoiește...
Convinși că fiecare va manifesta atâta libertate și încredere cât dorește...
Cât dorește sau, poate,... cât se nevoiește...
Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Chiar ma gandeam la rostul fricii ca urmatorul pas al rostului durerii, din punct de vedere filozofic
RăspundețiȘtergereDurerea e bună până îți dai seama că nu-ți foloseşte la nimic.
RăspundețiȘtergere