Frica se învață

Nu ne naștem cu deprinderea de a avea frică.

Frica o învățăm pe parcurs. Ne este predată ulterior de cei mai mari, care au reușit să dobândească această însușire.

Învățăm că nu-i voie aia sau nu-i voie cealaltă, că ne putem răni, sau că doare și e posibil să murim.

Facem cunoștință cu vestitul Bau-Bau care e capul tuturor răutăților și e capabil să ne priponească într-un loc ore-n șir, pentru ca părinții noștri să aibă confortul de a ne ști în siguranță.

Când ne naștem suntem liberi, apoi tiparele moștenite și dobândite ne încorsetează din ce în ce mai tare.

Pe undeva și frica e bună la ceva, altfel ne-am spânzura, anina și cotonogi singuri în fel și chip.

Secretul stă și de astă dată în echilibru și armonie, pentru că dacă-ți scade vigilența de a ține frica sub papuc, ea reușește să te acapareze și să te subjuge.

Și ce-i mai rău, îți fură și bucuria de a trăi.

Învață să trăiești fără frică și să iubești fără sincope!

Celelalte preocupări lasă-le în seama lui Dumnezeu - e singurul capabil să-ți poarte ție și alor tăi de grijă.

Mulțumesc, Doamne, pentru toate!