Cafeluța din 12.05.2014

Bună dimineața!

Pentru astăzi am pregătit o cafea straşnică, una tare de tot...

De dimineață m-a trezit ciripitul păsărelelor de afară şi m-am ruşinat.

Mi-am dat seama că tocmai eu care mă străduiesc atât de tare să promovez viața, uit s-o şi trăiesc.

Tocmai eu care fac apel la tihnă, nu o mai am şi n-o mai regăsesc.

De ce oare?

Am ales să scriu şi fac asta cu dăruire.

Să fie oare un motiv suficient de bun să mă neglijez cu totul pe mine şi pe cei foarte dragi mie?

O femeie adevărată ştie să le facă pe toate.

Aşa este. Dar o femeie şi mai adevărată ştie să-şi stabilească prioritățile şi să nu se lase prinsă în mrejele unui mod iluzoriu şi nesănătos de trai.

Am ales să scriu şi asta voi şi face, dar în tihnă şi cu plăcere.

Şi asta pentru că refuz să încetez să simt că trăiesc, refuz ca cei de lângă mine să mă simtă mereu departe, doar pentru ca cei de partea cealaltă a sticlelor în care ne uităm să se simtă mereu aproape de mine.

Şi nu în ultimul rând refuz ca scrierile mele să împrumute din mercantilitatea vremurilor în care trăim.

Voi scrie în continuare mult şi din tot sufletul, dar dintr-un suflet primenit cu viață trăită şi învățată aşa cum se cuvine.

Şi voi împărtăşi asta cu voi...ori de câte ori îmi va sta în putință.

O săptămână miraculoasă îți doresc! Şi ție...

Oana Rotariu, cu drag!