Ceea ce ne lipsește în dragoste nu sunt înțelesurile ci subînțelesurile...

”O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunosut, către acela care îi prinde nu numai înțelesul, ci și toate subînțelesurile.” Grigore Moisil

Un citat remarcabil.

Într-adevăr ceea ce ne lipsește în dragoste nu sunt înțelesurile ci subînțelesurile.

Ceea ce putem și știm spune pe gură unii către ceilalți nu reprezintă nici a mia parte din ceea ce rămâne în suflet nespus.

Și asta nu pentru că suntem needucați, neinstruiți,  introvertiți sau lipsiți de inspirație, ci doar pentru că acele trăiri atât de intense nu au corespondent în cuvinte.

E ca și când în fiecare dintre noi ar locui o altă lume fără cuvinte pe care o recunoaștem doar experimentând și trăind fără să simțim nevoia să o numim cumva.

În dragostea adevărată nu e nevoie de cuvinte, rosturi și înțelesuri, ci doar de subînțelesuri, priviri, gesturi, atingeri, simțiri, subtilitate, tandrețe fină...

Ceea ce știu să-și vorbească sufletele unele altora, acordându-se la reglajul fin e mult peste puterea noastră rațională de înțelegere, e o chestiune de percepție care ține de subterfugiile ființei și-atât...