Întotdeauna o
minte ageră e mai greu de domolit, de hrănit și de satisfacut decât una liniștită.
Există un
proverb foarte revelator care spune că "unde-i
minte multă e și prostie multă" și e perfect adevărat.
E drept că cei saraci cu duhul sunt mai fericiti și a lor e Împărăția Cerurilor, dar să sperăm că nici ceilalți nu sunt pierduti pentru eternitate...ar fi pacat și ar fi o iroseală nejustificată.
Bărbații sunt creați a fi vânatori și atunci ei acționează în consecință.
Speriată de
idee, mă întrebase odată cineva, nu spui cine, care e opinia mea și cum ar fi
de făcut ca noi doamnele să putem reaprinde un foc care arde mocnit.
În accepțiunea
mea, atâta vreme cât focul încă mai arde, n-ar trebui să fie așa de greu de
reaprins...
E nevoie doar de
o o pală de vânt care să bată cu intensitate potrivită în sensul în care trebuie și
problema e ca și rezolvată.
Deci ar trebui ca
folosind ceva artificii și uzitând de farmecele feminine să fim capabile a
scoate oamenii din zona lor de confort -
cazul cu posibilitatea de a-i scoate numai din sărite, îl ignorăm și-l vom studia ulterior, doar în caz de necesitate.
Cu dibăcia noastră
caracteristică, noi doamnele vom ști întotdeauna să găsim ceva de care să ne
folosim pentru a-i scoate pe bieții oameni tihniți din monotonie.
Vom ști să facem
în așa fel încât dumnealor să nu mai considere că tot ce au li se cuvine și că așteaptă
doar ca ei să aibă amabilitatea de indica momentul în care să ni se permită a le
intra în grații...
Cu puțină șansă
vom reuși poate chiar să-i facem să priceapă că nu sunt deținătorii monopolului
absolut, cu drepturi depline asupra a tot ce-i înconjoară.
Și-odată scoși
din placiditatea vieții de zi cu zi vom începe cu toții și unii și ceilalți să ne
simțim realmente VII și fericiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu