Lacrimile se nasc din fiecare durere
care rupe din noi bucățele de suflet.
Apoi Dumnezeu umple spațiile goale, una
câte una, cu lumină divină și aprinde din ce în ce mai tare, cerul sufletelor
noastre.
Și astfel steluțele suferințelor și
bucuriilor noastre se adună în constelații, în galaxii, în Universuri, din ce
in ce mai mari, din ce in ce mai luminoase până într-o bună zi, când ne
transformăm cu totul mai întâi în nimic și mai apoi în lumină.
Mulțumim, Doamne, pentru toate!
În final, lumina şi libertatea de a zbura a sufletului sunt importante. Restul nu mai contează foarte mult.
RăspundețiȘtergere