”Dăruiește
și te vei simți ca un rege.”
Sunt
convinsă că așa și este.
Sunt convinsă că e foarte plăcut.
Nu sunt convinsă însă dacă e de dorit, indicat sau dacă e bine să te simți în acest fel.
Sunt convinsă că e foarte plăcut.
Nu sunt convinsă însă dacă e de dorit, indicat sau dacă e bine să te simți în acest fel.
Într-adevăr,
să dăruiești este un gest nobil, elegant, altruist, într-un cuvânt un gest
sublim.
Te poate ridica la înălțimea unui rege, dar numai dacă este făcut așa cum se cade, cu simplitate, delicatețe, naturalețe și cu smerenie.
Te poate ridica la înălțimea unui rege, dar numai dacă este făcut așa cum se cade, cu simplitate, delicatețe, naturalețe și cu smerenie.
Depinde și ce dăruiești, cui dăruiești și cât dăruiești ... pentru a nu face mai mult
rău decât bine.
Nu
toți au o nevoie reală de darurile tale și nu toate darurile pe care le poți
face pot fi prețuite pe măsura valorii intenției lor.
Gestul se poate transforma cu ușurință dintr-o aparentă favoare într-un imens deserviciu.
Gestul se poate transforma cu ușurință dintr-o aparentă favoare într-un imens deserviciu.
Dacă
dăruiești, e dreptul tău să te simți ca un rege.
Ai
grijă însă să ai discreția, noblețea și eleganța regelui, nu și aroganța și
emfaza lui!
Cel puțin la fel de importantă ca arta de a dărui e arta de a primi.
Am
constatat de-a lungul timpului că oamenii sunt foarte deficitari la acest capitol.
Sunt mulți cei care nu prea știu ce să facă sau se fâstâcesc atunci când primesc în dar un compliment, iubire necondiționată și sinceră, un cuvânt frumos sau orice altceva.
Sunt mulți cei care nu prea știu ce să facă sau se fâstâcesc atunci când primesc în dar un compliment, iubire necondiționată și sinceră, un cuvânt frumos sau orice altceva.
Deci un gest aristrocratic este și să știi să primești un dar cu noblețe, cu demnitate și solemnitatea necesară evenimentului, nu numai să oferi unul.
E drept că nu e deloc ușor a ști transmite cu eleganță bucuria, recunoștința, aprecierea și
fericirea de a primi sau oferi un dar, fiindcă e o măiestrie prin care gestul poate căpăta importanța care i se cuvine.
Oricum
ar fi făcut și în orice împrejurare gestul de a dărui nu e niciodată
întâmplător.
Universul
e cel care potrivește întotdeauna timpurile celui care are nevoie să dea cu al
aceluia care are nevoie să primească.
Iar între cei doi se creează o legătură tainică, pe care doar ei vor ști dacă o pot prețui sau nu...
Nimeni altcineva...
Iar între cei doi se creează o legătură tainică, pe care doar ei vor ști dacă o pot prețui sau nu...
Nimeni altcineva...
”Dăruiește
și te vei simți ca un rege.”
Dar rămâi cumva umil și smerit în aroganța asta a ta...
Dar rămâi cumva umil și smerit în aroganța asta a ta...
A dărui şi a primi. Într-adevăr, alte două capitole de aprofundat.
RăspundețiȘtergere